„Operele” rock al caror subiect este vreo saga aburitoare nu-mi intra in ureche, daca n-au ritm, melodie si vigoare.
Tommy expune o frumoasa bogatie cromatica, insa favorita este The Great Rock’n’roll Swindle. Hallucinative Coma a scuturat sensibilitatea mea ca putine alte show-uri rock; totusi, voi alege fara ezitare sa petrec ora detensionarii psihice in compania AC/DC – Fly on the Wall. Ma gindesc uneori ca asta se datoreaza faptului de-a fi trait o viata dubla. Sau poate este o deficienta de care nu sint constient?
Am inteles recent de unde vine aceasta necesitate ciudata (pentru mine, cel putin) de-a evada in universuri complementare. Sint oameni a caror viata profesionala, sa zic asa, este traita la o mare presiune (ori tensiune). Performanta cere efort, consuma resurse, videaza creierul. Competitia nu-i un fleac, un sport, o tema de simpozioane. Cine intra, cine rezista, cine obtine rezultate in orice domeniu concurential, atunci cind se deconecteaza o face mai repede, mai bine si complet scufundat in – cum sa le spun? evenimente multi-media? capsule spatio-temporale terifiante? Filme „de groaza”, jocuri de PC ori consola, parcuri de distractie „tematice”, excursii organizate dupa un traseu si-un scenariu atent figurate, tot ce poate mima „realitatea”, dar una socanta pe care din pacate deseori o vedem la televizor, despre care citim in presa ori in news-letters. Toate s-ar putea reuni sub titlul pus acum un sfert de veac de Florin Iaru pe coperta (celebra coperta cu fata pierduta sau gasita intre pietre!) volumului La cea mai inalta fictiune. Exista romani care traiesc (dupa) reteta asta? Destui!
Rob Zombie este numele sub care s-a reunit o trupa de rock & shock in jurul artistului complet (& cumplit!) Robert Cummings. Agresiv, acid si antrenant, utilizind recuzita productiilor horror, decadente si malefice, universul propus de Rob Zombie poseda calitatea – rara intr-o lume ghidata din plin de moda, profit si consumabil – numita coerenta stilistica, melodica, ritmica pe mai mult de citeva discuri. Viteza, forta, socul vizual sint elemente strinse sub imbracamintea unei melodii fara cusur, memorabila si – paradoxal – usor cantabila!… Seria videoclipurilor de pe DVD-ul antologic Past, Present, Future (2005) contureaza un artist pe cit de original, pe atit de integrat unei traditii. Horror s-ar numi aceasta traditie, cu titluri de la Nosferatu, Das Cabinet des dr. Caligari sau Frankenstein, pina la Night of the Living Dead si chiar Halloween, recenta productie in care joaca insusi Robert Cummings, fara sa mai pomenim de serialul ce-a turmentat o generatie, Beavis & Butthead. Am ales citeva filme, dar in iconografia Zombie pot fi regasite si alte semne ale imaginarului de epoca. Neaparat se cere subliniata prezenta triadei inocenta-eros-diabolic, despre configuratia careia puteti gasi mai multe vazind si DVD-ul din 2003 – Hellbilly Deluxe.
Extrema percutanta proprie acestui stil de rock este etichetata cam grabit heavy-metal. Dar asta tine, nu-i asa, de criteriile marketingului. In fond, orice gest de ireverenta la adresa „sistemului” nu-si are rostul, daca nimeni nu adera prin cumparare si rumegare. Personal nu sint un mare amator sau consumator frecvent al productiilor de gen. Imi place doar expresia muzicala. Ritmul trepidant si dinamica sufocanta imi regleaza metabolismul. Poate, cine stie, sint si eu un zombie…