
„Protestati, protestati, da’ mincati”
Cristian Mungiu
In clipa in care scriu rindurile de fata am cunostinta despre un asa-zis proiect cinematografic national”: un film despre Stefan cel Mare, pe un scenariu de Dinu Sararu. Pesemne ca vine ca o consecinta a directivelor anuntate de catre Centrul National al Cinematografiei, care enumera anul trecut ca prioritati, revigorarea cinematografului la sate si incurajarea filmelor istorice. Intr-un fel, Stefan cel Mare scris de Sararu le-ar implini pe amindoua dintr-un foc.
In Romania s-a nascut un festival de film care merge foarte bine: Festivalul International de Film Transilvania (TIFF). E rezultatul unei initiative private. Festivalul a fost ignorat de catre CNC la prima editie, iar la a doua a raspuns incercind sa reinvie un mort putred: Festivalul de Film de la Costinesti. Am fost sunat atunci si intrebat daca sint de acord sa inscriu Occident in competitie. Am explicat politicos ca nu e cazul sa existe competitie cita vreme sint cinci jurati si patru filme de prezentat si ca, daca problema se pune transant, eu nu sint de acord. La fel a reactionat si un alt regizor aflat in aceeasi situatie. N-a contat si e prima data, in 70 de festivaluri, cind filmul a fost prezentat intr-o competitie fara vointa mea, caci erau trei premii de dat si nu mai ramasesera decit doua filme sa „concureze”. Nu m-am dus la Costinesti, in ciuda incurajarilor organizatorului, secretar de stat in Ministerul Culturii: domnul Balasoiu. El a avut cea mai nostima remarca la adresa celor care au onorat invitatia, insa s-au plins la fata locului de selectia precara si conditiile improprii de desfasurare. Intilnindu-i la masa de dimineata, domnul Balasoiu le-a zis: „protestati, protestati, da’ mincati”. Anul acesta, din fondurile Ministerului s-a mai organizat inca un festival-concediu, de data asta la Mamaia.
In fiecare an, fiecare tara propune o productie care sa o reprezinte la premiile Oscar pentru film strain. Spre deosebire de celelalte festivaluri, unde selectia este operata de un comitet de organizatori, la Oscar numele filmului e propus de fiecare tara, intrucit selectia propriu-zisa se face mai tirziu, din cele o suta si ceva de titluri urmind a fi retinute cinci. Cu toate acestea, cineastii romani sint interesati de o asemenea nominalizare, caci asocierea, chiar vaga si imprecisa, cu premiile Oscar poate fi speculata in fata presei care nu stie exact mecanismul de selectie. In plus, nominalizarea da senzatia ca filmul cu pricina e mai cu mot decit contracandidatele lui. Anul acesta, intre propuneri s-au aflat, printre altele, filmele lui Lucian Pintilie si Sergiu Nicolaescu. Ce a facut CNC? Unu: l-a determinat pe regizorul Nicolaescu sa devanseze premiera deja programata a filmului cu citeva saptamini caci, fatalitate, americanii vor totusi ca un film trimis la Oscar sa fi avut premiera in tara de origine. Si astfel, filmul domnului Nicolaescu a avut premiera in ultima clipa posibila. Si doi: a renuntat la comitetul de selectie traditional, Asociatia Criticilor din Uniunea Cineastilor din Romania, procedind la „consultarea” unor asociatii de cineasti. Consultarea a avut in vedere acele asociatii a caror parere nu era greu de intuit, iar ca democratia sa fie perfecta, la sfirsit s-au contabilizat parerile consultatilor si s-a anuntat public vestea ca si cum ar fi fost un vot.
Cel mai inspaimintator e insa altceva: nu cred ca a fost nevoie ca cineva sa se oboseasca sa sune la respectivele asociatii sa le zica ce trebuie sa iasa, ca ele stiau singure de cind s-a pus intrebarea ca li se ofera ocazia sa-si manifeste zelos loialitatea.
Astea sint micile probleme din cinematografie. Si faptul ca anual citeva zeci de miliarde sint deturnate din bugetul statului pentru niste ineptii care se pitesc dupa sintagama de mare adincime intelectuala ca „arta este un domeniu subiectiv”.
432, In afara Oscarurilor – critica americana dezaproba
In ciuda previziunilor cronicarilor de film de la „The New York Times”, filmul lui Cristian Mungiu, 4 luni, 3 saptamini si 2 zile, nu a intrat nici macar pe lista lunga a nominalizarilor la Oscarul pentru cea mai buna pelicula straina. O excludere ce reprezinta, in viziunea hollywoodreporter.com, o mare surpriza.
Sub titlul „How Do You Say «Oscar Scandal» in Romanian?”, cunoscutul critic de film de la „LA Weekly”, Scott Foundas, publica un amplu articol in editia din 15 ianuarie a ziarului, exprimindu-si indignarea fata de faptul ca filmul 4 luni, 3 saptamani si 2 zile al lui Cristian Mungiu nu a intrat pe lista de nominalizari pentru Oscar. Institutul Cultural Roman din New York semnaleaza faptul ca articolul contine o explicatie exhaustiva despre procedura de selectie, un impresionant istoric al adeziunii critice fara rezerve in SUA fata de filmul lui Mungiu si un rechizitoriu extrem de aspru la adresa a ceea ce Scott Foundas numeste „o zi care va ramine in istoria premiilor Academiei drept infama”.
Scott Foundas este criticul care a introdus filmul lui Mungiu in cadrul ceremoniei decernarii premiilor Asociatiei Criticilor de Film din Los Angeles ce a avut loc pe 12 ianuarie. Criticii din LA au considerat 432 ca fiind „Cel mai bun film strain al anului”. La aceeasi ceremonie, Vlad Ivanov a primit distinctia de „Cel mai bun actor intr-un rol secundar”.