Ceva din isteria cioraniana a Schimbarii la fata a Romaniei se regaseste si in volumul Enervari sau despre bucuria de a trai in Romania, un mic album in care doi prieteni, Mirel Banica si Codrut Constantinescu, aduna, cu perseverenta unor filatelisti, enervarile pe care le-au trait in „Absurdistanul” romanesc: „Am colectionat in fond, precum doi filatelisti impatimiti, cele mai stridente si mai interesante enervari, le-am sters de uitare, le-am lustruit bine si le-am pus in acest clasor. Spre deosebire de adevaratii filatelisti, noi am avut grija sa ne lasam amprenta pe dosul fiecarui timbru”. Popasurile celor doi studenti cioranieni prin „Paradisul” Occidental (Canada, Elvetia, Franta) au avut un rol decisiv in scrierea acestui volum, aparut la finele anului trecut la Editura Polirom. Exilul predispune intotdeauna la enervare, dar ceea ce conteaza cu adevarat este felul in care aceasta stare de spirit este „gestionata”.
Enervarea romaneasca este unica, „este suculenta, musteste de culoare locala”. Ne enervam pentru simplul fapt ca traim in Romania, in Valahia, in Autohtonia, in Barbaria, in Claxonia, in Absurdistan, intr-o tara „de mina a doua”, in care barbaria si kitsch-ul par a fi citeodata trasaturi definitorii. Cei doi prieteni, Mirel Banica si Codrut Constantinescu, isi scriu unul altuia de cele mai multe ori pe ilustrate de carton, iar corespondenta lor seamana foarte mult cu un schimb de enervari. Enervarile reprezinta pentru cei doi autori o forma de revolta, de eliberare, un soi de exercitiu terapeutic prin care tinerii intorsi din exilul occidental incearca sa se adapteze, sa reintre in sistem si sa faca fata tuturor absurditatilor din peisajul romanesc autohton, sa-si mentina capetele la suprafata, innotind prin „milul usor mirositor al tarii-mama”. Ceea ce enerveaza cel mai mult pare a fi combinatia, fatala si aberanta, intre „comunism si consumism”, o combinatie care caracterizeaza perioada de tranzitie a Romaniei postdecembriste.
Enervarile lui Mirel Banica si ale lui Codrut Constantinescu nu fac prea multa filosofie
Unii ar putea spune ca enervarea are la baza comparatia, pe care nu o putem niciodata evita, intre „Paradisul” Occidental si „Absurdistanul” romanesc, intre „zimbetul ipocrit” al occidentalilor si „scuipatul balcanic”. Dincolo de aceste comparatii, mai exista insa o multime de motive pentru care Romania nu reuseste, cum spunea Cioran, „sa se descatuseze dintr-o condamnare, care o fixeaza in camasa de forta a anonimatului”. Totusi, spre deosebire de scrierile cioraniene, Enervarile lui Mirel Banica si ale lui Codrut Constantinescu nu au pretentia de a aduce in discutie mari probleme existentiale si nu fac prea multa filosofie, ci incearca sa transmita doar o anumita stare, pe care cei mai multi dintre cititori, cei care traiesc in fiecare zi in Romania, o vor recunoaste cu siguranta.
Bucurestiul mai pastreaza la periferii cocioabele si maghernitele din romanele lui Eugen Barbu, personajele caragialiene isi tin in continuare discursurile pompoase si demagogice prin politica romaneasca, dar noii crai ce misuna prin Bucurestiul anilor 2000 nu mai au nimic in comun cu craii de Curtea-Veche ai lui Mateiu Caragiale. Realismul magic al Balcanilor, surprins atit de bine de Ismail Kadare si Mateiu Caragiale, pare sa fie inlocuit de „mocirla balcanica”, iar singura solutie salvatoare pe care o propun Mirel Banica si Codrut Constantinescu este aceea de „a innota pe spate, privind cerul”. Enervari cumplite, enervari mai mari sau mai mici, enervari progresive sau enervari imediate, enervari „stridente” sau enervari „interesante”, toate acestea formeaza o adevarata ierarhie a enervarilor in Romania, tara in care cei intorsi din exil sint atinsi de „sindromul aterizarii”.
Mirel Banica, Codrut Constantinescu,
Enervari sau despre bucuria de a trai in Romania,
colectia „Ego. Publicistica”, Editura Polirom, 2007, 18.95 lei