Rubrici  -  Florin Lazarescu  -  Remix înainte de vacanță  -  

1.

Am ferit covorul, am făcut loc în jur, mi-am pus un prosop în poale, o babețică uitată de la nepoată-mea,

la gât, am luat cuțitul și-abia apoi am mâncat două rodii mari, zemoase. Parc-am tăiat porcul. Și-acum mă duc să fac un duș.

2.

Zic hai la Food Court în mall să mănânc orez chinezesc cu curry. Acolo-i amestecătură de lume și de mâncăruri, de la orezul meu chinezesc până la KFC ori soleancă basarabeană. Acolo te-n­vecinezi cu cine-apuci, cu gus­turi străine. În lateral e o gașcă de copii, gen clasa I sau a II-a, nu mai mult, cu masa plină de McDonalds-uri și de surprizele lor.

Cât mestec o urechiușă de lemn chinezească, îmi fug ochii spre masa din lateral și văd o fetiță care-și deschide meniul McDonalds, apoi își face mai mul­te cruci largi, creștinești, înainte de a se apuca să mănânce. Apoi ia câteva înghițituri și vine un bă­iețel în spatele ei, care o bate glumeț cu palma pe umăr. Iar ea lasă Happy Meal-ul, se întoarce spre băiețel și îi spune:

— Hai să facem un copil tra­dițional… Hai să ne pupăm cu limba.

Am și doi martori că nu mint, că doar relatez.

3.

Am împărțit părinții frățește: m­a­ma-i la soră-mea, tata e la mine. Ca de obicei, când nu sunt împreună, fiecare dintre ei nu pier­de prilejul să se plângă de cum e celălalt. De fapt, drept să zic, se plâng cam la fel unul de altul și când sunt împreună.

— Maică-ta se frăsuiește și se tot frăsuiește, prea îi pasă de toată lumea și pune la suflet tot. Eu, dacă puneam la inimă tot ce-am pățit, eram de douăzeci de ani în mormânt. Maică-ta e panicoasă… Tu ai noroc că semeni cu mine! mă asigură tata.

4.

Peste drum de serviciu, la patiserie, eu:

— Cinci covrigi cu mac și doi covrichingi.

— N-avem covrichingi. Ce-s ăia?

— Nu știu doamnă, ceva gen un covrig mai special, king, regal, cred. Mi-a zis un coleg să-i cumpăr. N-ați auzit?

Vânzătoarea e clar amuzată de ce trăsnaie vreau eu.

— Unul nu doar cu crenvuști, ci și cu brânză, după câte am înțeles, mai adaug.

— Aaa, păi ăla-i buldog cu ciz și hodog, îmi corectează ea, cu seriozitate, trăsnaia cerută de mine. Buldogi din ăștia cu ciz și hodog mai avem, dar decât doi. Îi vreți?

5.

Caut la sectorul unelte o coadă de hârleț, că am rupt deja una. Acolo dau peste o femeie cu o lamă de coasă în mână, vorbind tare la telefon, ușor iritată, privind către neantul dintre rafturi:

— Măi, Costele, îs eu!… Am ajuns!… Cum care eu?!… Îs eu: doamna cu coasa!