Am insirat o parte din titlurile intilnite in „Albina romaneasca” (potrivit indicelui bibliografic realizat de Biblioteca Universitara din Iasi) care – am putea spune astazi – agresau publicul neinitiat si pudibond al primei jumatati de secol XIX. Unele descriu evenimentul cu lux de amanunte, incercind sa creeze intocmai atmosfera intimplarii. Intr-unul din primle numere ale „Albinei romanesti” din 1834, de pilda, este alocata aproape o pagina intreaga, la capitolul „Varietati”, unei relatari care descrie un fapt petrecut la Drezda la sfirsitul anului precedent.
In fapt, articolul este preluarea unei stiri din „Gazeta universala”, despre povestea unei somnambule, a unei „lunatece” care, „pe la sapte ceasuri, s-au auzit cum ca s-ar fi preumblind pe acoperisul unei case inalte de cinci rinduri”. Stirea e imbracata cu informatii picante si cu detalii de atmosfera, de la miile de oameni care „se adunara pe ulita, fiecare pastrind tacere, temindu-se ca la cel mai mic sunet, trezind pe lunateca, sa-i pricinuiasca caderea”, la momentul in care, „ajungind la capatul stresinii, fata, de citeva ori, se pleca spre adincul ulitii”, spre disperarea sefului de post care „s-a oferit sa aduca tot finul sub ferestrele casei”, „prin care s-ar fi ferit caderea a nu fi omoritoare”. In fine, moartea lunatecii pare sa fie de fapt o crima, intrucit tatal fetei, un „pitar crud”, suspectat si pentru omorirea sotiei sale bogate, opunindu-se acum aducerii finului contribuie, implicit, la uciderea fiicei, ceea ce l-ar fi facut unic mostenitor al averii pe care ea o primise de la mama.
Stiri ca aceasta gasim din ce in ce mai des pe masura ce inaintam in colectii. Citeva decenii mai tirziu, in „Curierul de Iasi”, un alt periodic de informatie, de data aceasta un cotidian, aloca aproape in fiecare numar o coloana, chiar doua, stirilor locale si de divertisment. Primul numar din ianuarie 1873, de exemplu, relateaza dupa un Te Deum al Mitropolitului, o vizita la Iasi a ministrului conservator Manolache Epureanu, deciziile Curtii de apel, dupa care urmeaza doua stiri, una despre o tentativa de suicid, cealalta despre o moarte subita: „S-a pus pe pragul usei unde s-a gasit moarta”. Asadar, nu exista epoca fara curiosi si nici gazete fara stiri de senzatie. Cind acestea nu vor mai fi, inseamna ca nu vor mai fi nici curiosi, nici cititori, nici ziare.