E fermecator sa-ti imbobinezi viitoarea nevasta in rinduri infinite de epistola zgubilitica si dezarmant de sincera… Se tine minte, face bine cind totul devine un soi de rutina domestico-senzuala, cu bucataria in rai, cu dormitorul in iadul tuturor desfatarilor… Sa revin… Mi-am descoperit niste file disparate si… disperate, de pe la vreo 16 ani, unde ma vaitam foarte serios ca ma descompun… Ce substante pure oi fi avind eu pe atunci in mine, stricate brusc, de ma descompuneam cu atita gravitate? Ramine un mister al adolescentei acest melanj uluitor de candoare si de „murdarie”.
Apoi, ratacite prin carnete si carnetele, prin agende cu rugaciuni zilnice, scrise migalos, cu pasta, mai gasesc insemnari carora, uneori, le-am si pierdut semnificatia reala. Obisnuiam, mai ales, sa-mi insemn, intr-un stil de reportaj neutru, internarile, tribulatiile cam feroce prin spitale si rezerve de groaza… asteptarea cu sufletul la gura a unor analize nasoale etc. etc. In rest, nenumarate caiete cu fantasmari a la Sade, plecate de la cite un fleac aievea… In treburi de felul asta sint mester batrin… De fapt, totdeauna mi-am considerat versurile ca pe un fel de jurnal intim si, pe cit ma tineau balamalele, autentic, deseori la marele fix… Insa de la citit jurnalele altora nu m-am dat niciodata in laturi!
M-au fascinat citeva, le-am subliniat, le-am comentat… pe marginea filei, de-a lungul sau de-a latul… sau in vesnicile agende… am invatat din viata scriitorilor enorm… Nu le mai enumar, sint multe… Dar cu tronc mi-au cazut Jurnalul lui Samuel Pepys si Jurnalul pentru Stella al lui Swift. Primul, din pacate tradus fragmentar, e un deliciu al trindavelilor mele casnice… Pe nevasta-sa, in cele mai nostime ipostaze (uneori Samuel o si mai cafteste!), pur si simplu i-as fi suflat-o, cum a reusit profesorul ala de dans… Aflu doar din prefata ca Samuel Pepys ii nota sublimei lui consoarte si zilele de menstruatie… ceea ce nu-i de ici, de colo… o iubea omul pina la ultima mireasma… si cea mai delicata, cred eu… Femeile, in perioada dificila, au un soi de gratie bolnavicioasa, o sexualitate exaltata, vecina cu isteria dulce a iubitelor nefutute cu anii… de cavalerii lor plecati in cruciade absurde… mai si injugindu-le pizdanca in centuri ruginite de castitate… oh! Sa nu delirez…
Jurnalul pentru Stella (sint scrisori de fapt, aproape zilnice) e o mina de aur… cu filoane inca nedescoperite, necercetate la pepita… E acolo o gingureala secreta la sase mini (si trei guri!), doua (mini!) ale lui Swift, patru ale celor doua femei complice… o copilarire putintel desucheata… daca iti amintesti de functiile de stat ale lui Jonathan… un soi de SMS-uri pline de boroboate de nemarturisit… gemind de prescurtari delicioase… Las celor care nu au citit minunatul Jurnal pentru Stella placerea de a-i afla enigmele…