E dezagreabil ca, dupa aceasta mica aventura pe patru roti, sa constati ca si cea pe doua picioare se va transforma intr-o odisee.
Prins in valurile multimii, ca altadata Ulise in cele ale marii haine, vei simti cum buna dispozitie se evapora si cum, in locul ei, ramine o zgura de furie neputincioasa. Ai fi vrut tu acel filtru de cafea pe care o minuta vioaie de gospodina tocmai l-a umflat de pe raft. Ai sta mai mult la brinzeturi, daca perechea aceasta de pensionari ar binevoi sa se deplaseze mai incolo. Ti-ar face placere sa zabovesti la vinuri, daca niste tineri aparent alcoolizati nu si-ar vorbi tare si nesarat, pe deasupra capului tau framintat de ginduri demi-seci.
E preferabila, fara indoiala, ipostaza fostilor activisti si securisti, care aveau magazinele lor, cu circuit inchis, lasind prostimea proletarizata sa se calce in picioare, la magazinele de Stat. E de invidiat situatia unor miliardari de astazi, care isi rezolva aceste trebusoare fie prin raiduri personale in capitale occidentale, fie prin delegare de responsabilitati. Intre fosta „echitate socialista” si actuala stratificare capitalista, iti este dat sa inghiti in sec si sa te razbuni pe cine poti. Pe cine altcineva decit pe cei care iti seamana, care au acelasi statut financiar si social ca si tine, care cauta si cumpara exact ceea ce tu cauti si cumperi?
In pofida furiei tale de azi – care poate a fost si a mea intr-o imprejurare sau alta –, ceea ce ni se intimpla este un lucru bun. Faptul ca noi ne luptam pentru un loc de parcare intr-un spatiu atit de larg, dar ticsit de masini, faptul ca stam la cozi infernale, cu carucioarele pline cu marfuri de care poate nici nu avem nevoie (caci, Dumnezeule, cit poti minca si bea de Sarbatori si Revelion, cit poti duce la acest capitol?), ne arata ca am cistigat bani pe care acum vrem sa-i cheltuim – si ca din aceasta rotativa cistiga un intreg lant. Era mai bine inainte de ’89, cind aveai portofelul plin cu sute, dar nu se gasea (nu se „baga”) nimic? A fost mai bine in anii ’90, cind salivai, sarac lipit, in fata unor vitrine ispititoare? Trezeste-te, omule, la realitate, revino-ti din gindurile atit de negre si nu mai vitupera impotriva consumerismului!
Daca esti cu adevarat credincios, du-te la biserica, la slujba, calca-te acolo in picioare cu credinciosii ferventi si practicanti! Ce cauti la Mall, ce cauti la Hypermarket? Iar daca esti, ca si mine, un cetatean onest, cu frica de Dumnezeu, dar si cu dorinta fireasca de a avea masa plina de Sarbatori si cadouri pentru toti cei dragi, fa-ti un program destept si ocoleste fluviul de consumatori! Stiai ca in unele magazine se pot face cumparaturi si noaptea? Ai incercat vreodata aceasta experienta, a unui shopping minutios, tacticos, de o lentoare onirica? Nu te-ai informat, fiind prea inflamat. Adevarul e ca n-ai incercat. Ai preferat sa te inghesui zi de iarna pina-n seara si sa te razbuni, apoi, la gazeta.
Pac la razboiul sfint impotriva consumerismului!