Ce mai face? Traduce, joaca in propriul spectacol, monteaza chiar el si-i regizeaza pe altii. La Green nu mai erau locuri pentru citi oameni doreau sa vada Sex, Drugs, Rock & Roll. Criticii de teatru il premiaza la UNITER si uite asa miscarea underground a fost recunoscuta absolut, oficial! Vezi, dom’ne, ca fac teatru si aia care joaca prin beciuri!?!?! Apoi se apuca de regizat, de facut filme, scrie scenarii, mobilizeaza oamenii si chiar are filmul in buzunar! Si, ca un arc peste timp, se impaca cu sine si joaca impreuna cu tatal sau in propriul sau film. Initiative multe, rezultate multe! Pe cont propriu si cu succes, atit cit se poate obtine in Romania…
Ce-i mai trebuie baiatului astuia sexy si cu talent? Sa-l vedem la televizor? Nu cred ca i-ar placea postura asta, el care se declara atit de „fara compromisuri”, in nici un caz nu va aparea la televizor in subcultura de productii de divertisment si telenovele pe care o vedem zilnic pe micile ecrane. Poate la teatru iar, pe scena mare pe care a parasit-o sau pe scenele mici in care sigur este asteptat cu bratele deschise! Da! Asta cred ca ii lipseste acum si asta cred ca asteapta cei care l-au admirat si apreciat acum citiva ani: sa joace iar, mult, diferit si surprinzator, sa ne incinte, sa ridem, sa zimbim, sa plingem de felul in care un baiat sexy da la o parte coaja aparentei si dezvaluie altceva, acel ceva atit de uman, si cald, si aproape, pe care il cautam cu totii cind venim la teatru.
Pe scurt, Florinel, apuca-te de jucat, acum cind nu mai vrei sa demonstrezi nimic, acum cind nici macar tie nu mai trebuie sa-ti demonstrezi nimic. Acum ramine doar timpul care cere un pret!