Faptul ca sora mea ride mult nu mi se parea relevant. Pina la urma m-a sunat la putin timp dupa inceperea scolii, fara sa stie ca intrasem aici la facultate, si mi-a propus sa vin de la Turda la Bucuresti, pentru doua saptamini, sa repetam o piesa. Mi-a parut bine ca putem lucra impreuna. Fara drum. Inceput de drum.
Pe deasupra, propunerea lui a venit cum nu se putea mai bine, intr-o perioada in care eram total dezorientat (oras nou, oameni noi… virsta). Si acum sint la fel de… in cautare, dar colaborarea la Opposites Attract este delicioasa. Domnul regizor, intr-un duet superb cu Dorina Chiriac, a reusit sa adune o echipa extrem de frumoasa alaturi de care am petrecut momente grozave.
Este un om bun.
Pentru mine e suficient. Cineva imi spunea ca oamenii grasi sint buni. Florin e o exceptie. Si ii place sa fie asa. Si ii sta bine. Neincadrat. Nu crede ca rama e importanta, ci senzatiile-culori pe care le transmite.
Nu-i place sa stea inchis in sertarul lui cu proiecte. Joaca zaruri si carti. Pe o parte din ele le are asezate strategic in mineca. De obicei asii. De la mansarda in sertar. Din sertar in mineca. Din mineca spre suflete. Face „clonc!” din degete cind te saluta, atent sa nu elibereze aripile asilor decit la momentul potrivit. Mai potrivit, Florin e omul care stie sa stirneasca o flacara vie folosind chibrituri mici.