Romanul lui Liviu Birsan, la prima vedere unul liniar, are totusi un ritm alert, iar tensiunea creste cu fiecare pagina, ceea ce il face pe cititor sa-l citeasca pina la capat. Pot fi recunoscute cu usurinta unele figuri pitoresti din politica actuala, dar si multi dintre circarii mass media romanesti. Samuil Vernescu este rapit pe 11 septembrie 2001, in aceeasi zi in care avioanele lui Ben Laden distrug cele doua turnuri gemene de la New York. Iubitorii de circ tv au astfel posibilitatea de a savura o uriasa „friptura mediatica”, servita pe tava de presa romaneasca ce are un subiect comun: atentatul din America si rapirea candidatului Vernescu. Analisti politici, psihologi, moderatori de televiziune si politicieni comenteaza pe larg cele doua evenimente de maxima importanta. Treptat, Vernescu il depaseste in audienta chiar si pe Ben Laden, devenind capul de afis al tuturor reprezentatiilor date de circul mediatic romanesc.
Rapitorul candidatului Vernescu este Victor Martzi, un hot de buzunare, proaspat iesit din puscarie si parasit de familie, dar care isi cumpara din autogara Bucuresti-Filaret un tovaras de viata. Copila autista, in virsta de paisprezece ani, pe care Martzi o cumpara „de tot” de la un peste, este botezata Eva: „De azi, te cheama Eva. Pe mine Martzi. Victor Martzi. Mai scurt, Martzi. Ai inteles? De acum incolo, esti a mea…”. Toata afectiunea lui Martzi se va indrepta de acum incolo catre Eva, de care are grija si pe care o iubeste ca un tata, ii cumpara haine si parfumuri scumpe, o duce la coafor si in restaurant de lux. Am putea spune ca Martzi joaca rolul eroului civilizator si seamana foarte mult cu Robinson Crusoe, personajul lui Daniel Defoe, dar in romanul lui Liviu Birsan lucrurile sint inversate: Martzi poarta numele zilei in care o intilneste pe Eva. Martzi nu este nici un nume de om, dar nici numele unui obiect si i se potriveste mai mult Evei, un personaj foarte bine construit, la limita umanitatii, in jurul caruia se roteste intreaga actiune a cartii.
Un roman plin de ironie
Dupa iesirea din inchisoare, unde a stat mai multi ani, Martzi descopera in apartamentul sau exemplarul preferat din Mizerabilii. Dorind parca sa inlature orice asemanare pe care cititorul ar putea sa o faca intre destinul sau si cel al lui Jean Valjean, Victor Martzi spune: „Cit despre mine, n-am nimic in comun cu Jean Valjean. In primul rind, dac-am ajuns aici e numai din pricina mea. Mi-am asumat intotdeauna deciziile pina la capat. Mi-am asumat raspunderea pentru tot ce mi s-a intimplat. Dimpotriva, eroul lui Hugo i-o victima a unui sistem inuman, abuziv; el sufera din cauza celor din jur”. E greu de spus daca Victor Martzi poate fi considerat un personaj tragic, pentru ca nu se gindeste niciodata la viitoarea sa izbinda (la rascumpararea uriasa pe care trebuie sa i-o plateasca sotia lui Vernescu), fiind constient mereu de pedeapsa pe care o va primi si continuind sa mearga pe drumul destinului, caruia nu i se poate opune: „Inchid ochii. Trag de mai multe ori, rugindu-ma la Dumnezeu sa nu-l nimeresc”.
Martzi incepe sa inregistreze mai multe casete video pe care le trimite televiziunilor. Posturile Netro TV, PTL si TVR 1 comenteaza zilnic imaginile cu Vernescu adresindu-se electoratului din beciul in care este tinut prizonier. Popularitatea sa creste in fiecare zi, iar oamenii ies in strada pentru a-si sustine favoritul. Statutul de victima il ajuta pe Vernescu sa ajunga pe locul intii in toate sondajele de opinie, caci romanii iubesc victimele, le compatimesc si le voteaza. Romanul este scris cu talent si este plin de ironie atit la adresa clasei politice, cit si la adresa mass media, care s-a transformat intr-un adevarat ring in care circarii politici isi fac numarul. Analistii politici, cum ar fi otevistul Sachelarie Ghica, pun rapirea candidatului Vernescu fie pe seama dusmanilor din politica, fie pe seama extraterestrilor. Martzi nu mai este interesat nici de milionul de dolari pe care l-ar putea primi din partea femiliei lui Vernescu, nici de statutul de „vedeta” pe care i-l fac televiziunile rapitorului, ci doar de spectacolul mediatic grotesc pe care a reusit sa-l stirneasca prin rapirea senatorului. Din acest moment incepe experimentul lui Martzi, care nu face altceva decit sa regizeze noi episoade pentru de-acum telenovela „Rapirea candidatului Vernescu”, cu singurul scop de a afla pina unde poate ajunge in acest joc cu audiovizualul, un joc bazat doar pe manipulare.
Liviu Birsan, Ochiul si pulberea,
colectia „Ego. Proza”, Editura Polirom,
2007, 24.95 de lei