Bătălia pentru Cotroceni a intrat în faza lâncezelii. Activiștii partidelor strâng semnături pentru candidații lor, dar fără mare tragere de inimă. E target stabilit de la centru și trebuie atins. Doar atât.
Corturile din marile orașe sunt pustii cam toată ziua, se adună ceva oameni mai pe seară, când centrele de cartier se mai animă. Românii nu par însă deloc atrași de prezidențiale, iar totul e anost și previzibil. Nici activiștii care trudesc pe străzi nu-s mai sprinteni. Greu să aduni semnături cu sutele când lipsește emoția.
Cine mai urmărește conferința de la ora 18 a candidatului X? Sau cine vrea să vadă replica altui candidat? Lipsa de interes față de confruntarea prezidențialelor duce competiția la un nivel pe care nu l-am mai avut vreodată la acest tip de alegeri.
Mutarea cea mai neașteptată a fost ieșirea din scenă a lui Tăriceanu. Pare sfârșitul politic al unui proiect eșuat din start. ALDE n-a fost niciodată o soluție viabilă, ci o conductă în care au încăput de-a valma traseiștii și oamenii care n-au avut vreodată ceva de spus în politica mare. Calculul lui Tăriceanu a fost că îi oferă o lecție Vioricăi Dăncilă. Nu accepți să te retragi din cursă, iar PSD să-mi ofere sprijinul? Mă retrag eu, îl susțin pe Mircea Diaconu și îți fur electoratul. Doar că Diaconu din 2019 nu mai este cel din 2014. Nu mai are la îndemână scenariul victimizării, cum s-a întâmplat la europarlamentarele de atunci. Dintr-o dată, Diaconu și susținătorii se plâng că nu mai sunt primiți la TV și că în general aparițiile media le sunt blocate. Nici argumentul ăsta nu ține.
Ce se va alege din ALDE? Nu mare lucru. Partidul e în faliment și doar o minune îl mai poate relansa. Tăriceanu nu mai are ce oferi formațiunii sale, a ajuns un balast, iar aldiștii nu prea au chef de opoziție, când alături de PSD viața este atât de liniștită. De ce să te duci cu Ponta? Inclusiv cei din ALDE știu că dorința lui Victor e să cucerească PSD, iar el să fie în fruntea partidului. Ce proiect o fi ăsta? Tăriceanu a ieșit din scenă, iar Mircea Diaconu nu e nici pe departe candidatul care să se poată bate pentru turul doi.
La cum joacă principalii actori politici, bătălia pentru accesul în finală se dă între Dan Barna și Viorica Dăncilă. Întrebarea este cât se vor mobiliza cele două tabere politice. Dăncilă nu e personajul pentru care să tragi, însă liderii de filiale, care mănâncă politică de ceva timp, își dau seama că eșecul Vioricăi echivalează cu un dezastru pentru partid.
Nu e clar dacă PSD va munci zdravăn pentru Dăncilă, însă ar putea funcționa sperietoarea că un scor slab la prezidențiale ar fi pașaportul partidului către opoziție. Iar la cât le este de dragă puterea, chiar și șase luni de opoziție e mult.
Ne putem aștepta așadar ca PSD să fie ceva mai montat în următoarele două luni, dar rămâne de văzut dacă și candidatul poate duce războiul.
În tabăra USR-PLUS, lucrurile s-au complicat. Aproape inexplicabil, după succesul din 26 mai. Vârful de formă al Alianței 2020 a fost atins, iar candidatul se situează deocamdată sub scorul cumulat al celor două formațiuni. Războiul intern din USR l-a stors, din câte se vede, pe Barna. Mesajele sale nu ajung la public, iar în mintea militanților USR a încolțit ideea că alegerile pentru șefia partidului n-au fost tocmai curate. Când nu crezi cu adevărat în candidat, e greu să-l urci, însă va fi de urmărit ce se va petrece de luni încolo la USR, după congresul formațiunii.
Revelația pre-campaniei este Theodor Paleologu. Dacă ar mai umbla la discurs, dacă ar avea ceva bani pentru o echipă de consilieri pricepuți, Paleologu ar pune mari probleme. Nu are în spate un partid puternic, Băsescu nu-i poate fi locomotivă, iar de la 5-6 la sută e totuși greu să salți la 18-20 la sută în doar două luni.
Favorit rămâne Klaus Iohannis, care deocamdată nu și-a început campania. Un președinte previzibil și plat. Nu-l văd să gafeze, pentru că nu va ieși prea des din curtea de la Cotroceni. Probabil va avea pe masă măsurători din trei în trei zile, va ști exact pe ce să pedaleze. N-are emoții privind intrarea în turul doi, iar avantajul e că aproape își poate alege adversarul din finală.
Se anunță o campanie nu spectaculoasă, ci apatică și previzibilă, singura necunoscută fiind al doilea nume din turul doi.