Marii romani sint mai multi decit ii cunosc eu, iar sa-i votezi e greu nu pentru ca nu ai avea de unde alege. Ci dintr-un fel de teama de a nu gresi, dintr-o ezitare de a pune o eticheta pe unul si de a-l arunca din ignoranta pe altul undeva mai jos decit merita.
Recunosc, m-am trezit tentat de multe ori sa bifez o casuta pentru cineva, dar m-am oprit tot de atitea ori preferind sa vizionez micile filme de prezentare de pe site-ul TVR. Pentru o penibila, rusinoasa reimprospatare a biografiei unuia sau a altuia ce m-ar fi putut impinge spre o alegere clara. „Hm, deci Panait Istrati a fost si fotograf” sau „Hmm, asa-i, Carol I a scos Romania din maghernita orientala”. Mi-l inchipuiam pe Caragiale spunind ca e un moft sa arati cu degetul (sau mai degraba, cu click-ul) „ala, da”, „ala, nu”, relaxat, la dezbaterile de la televizor sau sustinut confortabil de vreun scaun ergonomic in fata unei tastaturi, gindind din cind in cind ca de fapt ti-e putin foame sau sete si „oare ce film o fi mai tirziu?”. La urma urmelor, valoarea nu se masoara prin numar de SMS-uri. Asa, mai degraba participi la concursuri de pe pachete de tigari sau te faci „auzit” pe plicticoasele chat-uri televizate pe timp de noapte. „Trimite Chat-bla-bla-bla, urmat de Nick…” Asa se masoara, mai degraba, cam ce primim noi cadou prin canalele media. Probabil ca cei mai sinceri votanti au fost cei care au facut „sacrificiul” de a scrie de mina o scrisoare si de a se deplasa pina la posta sa o trimita, chiar daca nu le-a cerut nimeni sa faca asta.
Marii romani sint numai ai nostri
Pricopsiti cu sutele de interviuri cu Gigi si aparenta nostalgie comunista ascunsa uneori in spatele relatarilor despre esecurile guvernarilor de dupa ’90 ne-au adus la un pas de a-i proclama pe Ceausescu sau Becali „cei mai mari romani ai tuturor timpurilor”. La fel, ezitarea unora – de bun-simt, cred – de a nu pune etichete printre atitea personalitati propuse le-a dat ragazul altora – „forumisti”, „capsunari”, numiti asa aiurea si de multe ori pe nedrept – sa iteasca, poate de undeva de peste mari si tari, din culcusul nu prea caldut al paraselii, o mica razbunare pentru tara lor. „Ati vrut Gigi, va dam Gigi.” Fara patriotism ieftin, ci cu raceala frustrata a celui care, crezindu-se „scapat”, ride de peste gard strimbindu-se la tine.
Campania „Mari Romani” ne-a oferit totusi sansa sa ne privim dezbracati, in „becali”-ul gol, in toata splendoarea noastra de ciopliti pe stil OTV. Si este nedrept sa comparam campania din Romania cu cele similare din tarile occidentale, cum am mai vazut ca se practica. De fapt, marii romani sint numai si numai ai nostri si cu siguranta ca n-o sa-i vedem stind c-un picior in Dunare si cu altul in Mississippi.