Intr-un anume sens, da. Dar nu numai la noi. Natura ne-a inzestrat doar cu citeva organe de simt. Senzatiile respective, procesate pe scoarta cerebrala, permit procesul decizional de care depinde adaptarea individului la mediul inconjurator si, nu in ultima instanta, supravietuirea lui.
In societatea postmoderna, fluxul informational brut canalizat de catre mass media devine un nou organ de simt ce influenteaza aproape in totalitate procesul decizional al individului. Supus unui univers concurential necrutator, obiectivul unui grup de presa este exclusiv audienta. Nu mai poti vorbi de impartialitate, ci doar de mecanismele care ii asigura aceasta audienta. Ca atare, individului nu i se mai pun probleme, ceea ce e menirea tuturor informatiilor venite de la organele de simt naturale, ci i se gasesc solutii. Realitatea isi pierde caracterul problematic, greu de suportat, dobindind un caracter schematic, algoritmic, dar mult mai usor de digerat din punct de vedere intelectual.
Eva este o fiinta aproape supraomeneasca, care uneori pare ca joaca doar rolul unei camere de filmat. Cum a aparut acest personaj?
Ati vazut bine, Eva este personaj al romanului. Candidatul la fotoliul prezidential de la Cotroceni si micul raufacator care il ia ostatic nu sint decit niste marionete care danseaza in jurul ei si ale caror fire sint trase implacabil de catre opinia publica. Romanul incepe cu „nasterea” Evei si se termina cu disparitia sa fizica. Romanul este centrat in jurul ei. Cine este oare Eva? Este oare opinia publica? Sau poate Romania in tranzitie? O aparitie a divinitatii? O alegorie a inconstientului? Un simbol al jalnicei conditii umane? Las in seama cititorului aceste intrebari. Am ales aceasta forma a parabolei, fiindca in Biblie este cea mai des utilizata. E metoda de a spune lucruri extrem de complicate, dar intr-un mod extrem de simplu, care poate fi inteles de toata lumea.
Sint multe elemente in roman care tin de tehnica cinematografica. Cum v-a influentat cinematografia in activitatea de scriitor?
Nu cinematografia mi-a influentat stilul, ci meciurile transmise la radio. Imi amintesc cu multa placere de emisiunile „fotbal minut cu minut”. Comentatorul sportiv aducea la cunostinta ascultatorilor, cu un minimum de mijloace, un anume fapt: cutare centreaza, cutare suteaza. El nu era decit punctul de plecare al unui meci care nu se desfasoara in ultima instanta decit in imaginatia fiecarui ascultator. Tehnica mea este de a scrie fara sa scriu, sa amorsez doar, sa aprind fitilul imaginatiei cititorului.