Pentru ca sint epoci diferite. Epoca aceasta retro ar trebui insotita si de un Gianni Morandi, de ceva cu Brigitte Bardot, de ceea ce se asculta in acea perioada. Lumea se adapteaza astazi la Shakira, la Beyonce si la alti artisti de acest gen. Totul e trecator, iar cind este nevoie se scoate din cutie, ca si acum, si se foloseste ca atare.
De ce a fost nevoie? Vorbim de o moda lansata artificial a pieselor retro, cum le spui tu?
Da, este absolut artificiala. A fost nevoie de o combinatie de parfum cu detergent si, iata, acum s-a folosit si ceva muzica. A fost nevoie de bani, mai exact, pentru a gindi o campanie. Nu stiu daca e buna, nu ma bag, dar categoric este vorba doar de o campanie. Acum gasim in acest detergent un cd, in celalalt un ceas, un alt detergent spune ca murdaria este buna si tot asa. Alegi ce iti convine din aceste mesaje.
Spuneai intr-una din discutiile pe care le-am avut ca unul dintre motivele pentru care este aleasa aceasta epoca este si acela ca nu costa foarte mult sa achizitionezi drepturile de autor pentru aceste piese.
Intr-adevar, daca aceasta campanie a ales sa marseze pe miscarea retro, exclusiv romaneasca, este pentru ca sa detii drepturile de difuzare pentru aceasta muzica nu este foarte scump. Artistii romani nu au fost niciodata pretentiosi si se stie ca nu li se da cit merita. Au trait intr-o perioada si au facut lucruri exceptionale. Muzica de altadata, combinata cu reclama, cu comercialul include un mesaj clar catre gospodinele de odinioara, care foloseau fie sapunul acela facut in casa, la tara, fie acest detergent, unic in acea vreme. Si atunci e clar ca nu este un mesaj pentru cei tineri, este cumva pentru cei care se bucura ca pensia se mareste. Cred ca toti avem in familie macar un membru care spune: „Ehe, cum era pe vremea mea!”. Au fost niste ani pe care i-am putea clasifica cu siguranta de comunism, dar nu neaparat de dictatura. Au fost niste ani in care oamenii s-au simtit totusi liberi sa danseze, sa se bucure de viata.
Iar multa lume nu asculta neaparat asta, asculta „pe sub mina”, cum se spune, diverse casete, benzi de magnetofon cu formatii in voga in Occident.
Nu stiu ce sa spun. Cred ca in vremea in care Anda Calugareanu cinta, majoritatea romanilor erau fericiti sa o asculte. Nu cred ca nu se asculta. Mai tirziu, in anii ‘80, a aparut acea optiune pentru altceva. A existat si inainte muzica disco, dar venita tot din centrul Europei, tot din Franta, tot din Italia, tot din aceasta zona care ne-a adus pina la urma acest gen de muzica.
Ce s-ar intimpla daca am separa muzica de versuri?
Cred ca tine foarte mult de gusturi, pentru ca este bine sa nu uitam pe unde am trecut si ce s-a ascultat, este bine sa dam muzicii retro ce este al ei, asa cum la Bucuresti si la Iasi e bine sa existe cartiere care sa poata fi asociate cu aceasta muzica – ma refer la arhitectura cladirilor. Din pacate, ele sint asociate astazi cu fel de fel de zgirie-nori, cel putin la Bucuresti, motiv pentru care uitam ceea ce am trait, uitam cit de frumos suna aceste piese chiar daca numai instrumental. Au fost totusi niste perioade de pura boemie, de muzica, de distractie in vremuri grele si nu ar trebui sa se uite. Atita tot.