Toate cronicile la Faust au fost favorabile si toti in unanimitate spun despre Ofelia Popii ca face un rol remarcabil. Cum este pentru tine sa fii Mefisto, ce inseamna acest rol pentru tine?
Nu stiu, eu poate nu m-am trezit… Nu e o schimbare foarte mare in mine, personala vreau sa spun, dar ca artist sigur ca simt imbunatatiri. Am o vaga idee despre cum ar trebui sa merg mai departe si m-a facut sa visez, inca de cind am aflat ca o sa joc, dar mai ales acum. M-a facut sa joc mai bine, mai profund, mai de calitate, cred. In rest, in viata mea de zi cu zi nu pot sa zic ca ma afecteaza foarte tare.
E un rol foarte solicitant, face apel la multe dintre calitatile tale. Ce ti s-a parut cel mai greu?
La repetitii, facind totul incetul cu incetul, n-am avut niciodata senzatia ca e greu, ca vine ceva ce nu pot sa fac. Si eu in general ma arunc, daca mi se cere ceva, fac, nu stau sa ma gindesc ca o fi greu, n-o fi greu, deci n-am simtit nici o dificultate in nici un moment.
Lumea se mira, uite ce fac actorii, se tirasc sub scena, se catara…
Nu, nu, si mai ales fizic. Dificultatea a fost pentru mine adincimea personajului, cumva. De fapt, nu dificultate, mai degraba o provocare interesanta care mi-a placut cel mai tare.
Ce simti ca ai invatat lucrind cu domnul Silviu Purcarete?
Am invatat, in primul rind, sa fiu lejera. Eram destul de angoasata… Nu pot sa zic, si acum imi pun probleme, normal, dar sint mult mai degajata cumva. Tocmai felul lui de a fi, foarte lejer, sa o luam incet, m-a dus mai departe decit m-ar fi dus un chin sau o munca indirjita. Nu spun ca m-am delasat, nici vorba de asa ceva. Dar mi-am dat seama ca trebuie sa ai mereu o distanta, mica, dar sa o ai tot timpul. Avind acest control, e bine.
Cu domnul Ilie Gheorghe cum este colaborarea?
Foarte buna, e un partener excelent. E foarte receptiv, si el tot asa, se arunca imediat, accepta orice propunere, e extraordinar, un foarte bun partener.
Sint colegi ai tai care spun ca Ofelia face orice pentru un rol.
Inca nu mi s-a intimplat sa imi ceara ceva un regizor, „fa asta”, si eu sa zic nu. Poate nici ei nu au cerut ceva imposibil pentru un om. Probabil cind cer este o speranta ca se poate implini. Si atunci mi se pare normal, da, fac tot ce pot ca sa ajung la rezultatul acela. Si mi se pare normal sa gindesti asa ca actor, nu mi se pare ceva deosebit asta.
La ce spectacole joci acum, in paralel? Te solicita foarte multi regizori mari.
Pescarusul de Andrei Serban, Electra domnului Mihai Maniutiu, am inceput Hamlet cu Radu Nica, sintem in repetitii, este si Balul lui Radu Nica, mai avem Trilogia evreiasca unde eu joc doar in Experimentul Iov… Sint destul de multe… E solicitant sa treci de la un rol la altul, dar noi avem o politica, mie mi se pare foarte buna, niciodata nu incepem un spectacol fara sa repetam cu o zi inainte sau chiar in ziua spectacolului. E mult mai usor asa, nu simti ca e o munca…
In timpul liber ce faci?
In timpul liber merg la studenti, pentru ca predau „Expresie corporala” la Actorie, anul doi. Si daca mai ramine timp liber si dupa asta, atunci imi place sa ma uit la filme. Am o colectie impresionanta de filme si imi pun pe DVD. Am regizorii mei preferati, imi place foarte mult Fellini, imi plac si cei gen Greenaway… Nu prea imi plac filmele usurele, ma enerveaza, am senzatia ca pierd timpul… In timpul ala pot face ceva mai bun. Nu mai am nici virsta, nici energia sa consum un timp, sa vad prostii sau emisiuni…
Acum vreo doi ani, cind stateam de vorba si te intrebam ce i-ai cere pestisorului de aur, spuneai ca iti doresti sa joci pentru Andrei Serban. S-a indeplinit intre timp, chiar foarte repede. Acum care ar fi dorinta?
Acum mi-as dori foarte mult sa joc intr-un film si sa mi se ofere si mai departe sanse precum cele de anul trecut. Sa ma ajute Dumnezeu cu inspiratie, sa fiu sanatoasa… cred ca am zis mai multe decit ar accepta pestisorul!
„Nu as parasi teatrul din Sibiu”
Spunea domnul Constantin Chiriac ca, dupa un an cum a fost 2007, cu astfel de colaborari si vizibilitate, a fost intrebat daca nu se teme ca actorilor li se vor face propuneri sa plece in alte tari. Tu ai accepta propunerea sa pleci la un teatru european?
Mi-ar placea sa joc intr-o limba straina, dar nu cred ca e acelasi lucru… Deci as accepta un proiect, dar nu as parasi teatrul din Sibiu. E un teatru unde se intimpla lucruri, mi-e foarte drag, ma atasez de oameni si de locuri, domnul Chiriac manageriaza foarte bine, aduce regizori si proiecte mari. Dar mi-ar placea sa am colaborari, pentru ca e o deschidere.
Lumea te stie de pe scena. Ce ai vrea sa stie despre tine, cum esti tu, Ofelia, dincolo de scena?
Mi se pare ca, oricum, cele mai interesante lucruri despre mine tot pe scena le zic. Sa stii ca celelalte lucruri despre mine nu sint la fel de interesante ca si cele vizibile pe scena. Nu cred ca as avea ceva deosebit de spus, cred ca sint un om destul de normal.