Cine a trebuit sa se scandalizeze a facut-o urgent. Feministele de la asociatia „Choisir la cause des femmes” au acuzat saptaminalul de atingere a demnitatii femeilor si de utilizare a imaginii unui corp gol pentru a atrage cititorii, fara ca o astfel de fotografie sa aiba vreo legatura cu scrierile sarbatoritei (in traducere: daca e pe-asa, de ce nu-l puneti si pe Sartre gol pe coperta?). Jean-Pierre Georges spune ca e vorba de „o modalitate insultatoare si eronata de a prezenta acest idol tinerelor generatii (…), caci dna. Beauvoir a fost mama severa a noastra, a tututor”.
Daca a fost asa de severa, atunci de ce Art Shay (autorul imaginii) povesteste ca, dupa ce Simone a auzit pacanitul aparatului foto, s-a intors si, vazindu-l pe tinarul fotograf, l-a certat in joaca si, mai ales, a ris? Decit s-o vad stind pe aceeasi canapea cu Sartre (care-si lipeste talpile pantofilor una de alta, indoind picioarele ca un copil chemat in biroul directorului), ascultind amindoi ce le mai zicea Che Guevara despre razboiul de gherila si nenorocitii aia de americani, mai bine ma uit la ea, cum sta goala in fata oglinzii, cu picioarele inaltate si subtiate de tocurile ciudate din anii ’50, cu bratele ridicate, aranjindu-si parul, cu linia gitului atit de delicat desenata.
E o Simone mai mult femeie decit feminista, trup natural cu o senzualitate fireasca, silueta familiara intr-un decor ca oricare altul. Singura problema, semnalata prompt de jurnalistul de la „Die Zeit”, e ca liniile trupului ei au cam fost ajustate in Photoshop, atunci cind redactorilor li s-a parut ca era prea plinuta. Asa ca daca e vorba de scandal, aici ar fi cazul sa-l facem: inseamna ca a fost un gest doar fals asumat de redactie, ca nu Simone e pe coperta, ci o femeie cu un trup ca oricare dintre noi, o imagine de trup manipulabila, confiscata, falsificata. Paradoxal, ultimul cuvint, nerostit si militant, ii apartine tot ei.