În plină criză existențială a profesiei, jurnaliștii de investigație ajung să fie curtați de vedetele cinematografului și ale televiziunii, afirmă „Slate“.
După cum se știe, Hollywoodul pare transformat în ultimii ani într-o uzină dedicată exclusiv blockbusterelor (în special cu supereroi) și nenumăratelor capitole/ continuări din mari francize. Celelalte genuri cinematografice par a-și fi găsit, cu greu, un refugiu în lumea televiziunii, radical transformată de streaming. Dar, printre atâția supereroi și efecte speciale, marile studiouri a descoperit o nouă sursă de subiecte: articole ce pornesc din reportajele de presă și transformate apoi în filme pentru marele ecran sau în serii și miniserii televizate.
„Recolta“ din ultima perioadă este suficient de consistentă pentru a dovedi această tendință: White Boy Rick, cu Matthew McConaughey, adaptat dintr-un articol din „The Atavist“, despre un traficant de droguri din Detroit; The Old Man and the Gun, cu Robert Redford și Casey Affleck, inspirat de un articol din „New Yorker“, despre un as al evadărilor; A Beautiful Day in the Neighborhood, cu Tom Hanks, bazat pe un articol din „Esquire“, despre un celebru prezentator TV; seria The Act, după un articol de pe „BuzzFeed“; miniseria Unbelievable, bazată pe un articol din „ProPublica“, despre o serie de violuri petrecute în Colorado; seria de mare succes Queens, cu Jennifer Lopez, bazată pe un articol din „New York Magazine“, despre un grup de stripteuze care pun la cale un plan de a-și jefui clienții bogați de pe Wall Street (foto).
La toate aceste serii și filme deja produse se adaugă alte proiecte de gen, aflate pe moment în lucru. De exemplu, Brad Pitt a cumpărat deja drepturile de adaptare a anchetei asupra lui Harvey Weinstein realizată de Jodi Kantor și Megan Twohey pentru „New York Times“. De asemenea, regizoarea și producătoarea Shinda Rhimes vrea să transforme în serial pentru Netflix un alt reportaj realizat de Jessica Presler (ale cărui articole au stat la originea seriei Queens) despre Anna Delvey, o escroacă de mare clasă care, inventându-și un trecut de moștenitoare bogată, a reușit să înșele întreaga lume bună a New Yorkului artistic și avut.
Ideea de a extrage subiecte de ficțiune din reportaje despre „viața reală“ nu este nouă la Hollywood. „Slate“ citează un interviu din 1964 în care Truman Capote (autor al romanului de non-ficțiune Cu sânge rece) spunea: „Am fost întotdeauna de părere că reportajul este marea formă artistică neexplorată. Teoria mea este că munca pe fapte concrete poate explora noi dimensiuni literare care ar putea avea un dublu efect pe care ficțiunea pură nu îl are. Simplul fapt că ceea ce scrii este adevărat, că fiecare cuvânt este adevărat, ar putea adăuga o dublă contribuție în materie de forță și impact“.
Era perioada, scrie „Slate“, când ceea ce Tom Wolfe numea „new journalism“ se pregătea să debarce în paginile marilor reviste americane precum „Vanity Fair“, „New York Magazine“, „Rolling Stone“, „Playboy“, „The New Yorker“, „Esquire“ sau „The Atlantic Monthly“. Autori precum Capote, Joan Didion, Hunter S. Thompson, Tom Wolfe sau Norman Mailer dovedeau că rigoarea jurnalistică poate face casă bună cu proza de calitate și cu diverse tehnici literare până atunci rezervate ficțiunii.
Așa se face că, din acei ani, au început să apară filme de mare succes ce aveau la bază munca jurnaliștilor. Un exemplu este celebrul Dog Day Afternoon, realizat de Sidney Lumet în 1975, cu Al Pacino în rolul principal. Un film bazat pe un articol din „Life“, The Boys in the Bank din 1972, povestea lui John Wojtowicz, care a încercat să jefuiască banca Chase Manhattan din Brooklyn pentru a face rost de banii necesari pentru operația de schimbare de sex a partenerului lui. Scenariul filmului, semnat de Frank Pierson, a fost recompensat cu un premiu Oscar. Tot bazat pe texte jurnalistice sunt filme foarte cunoscute și diverse, precum Saturday Night Fever, Coyote Girls sau Fast & Furious (primul din serie).
Unii ziariști ajung cineaști. Este cazul Norei Ephron (realizatoarea lui Sleepless in Seattle), nominalizată de trei ori la Oscar, care a lucrat mulți ani pentru „New York Post“ și „Esquire“. Mark Boal a scris despre războaiele din Irak și Afghanistan înainte de a lua un Oscar pentru scenariul filmului The Hurt Locker. Cameron Crowe a scris în tinerețe pentru „Rolling Stone“ înainte de a evoca această experiență în filmul Almost Famous (2000).
„Uneori, adevărul este mai straniu decât ficțiunea“, conchide Todd Phillips, care a realizat un film la rândul său, War Dogs, în 2016, bazat pe un articol, apărut în „Rolling Stone“.
Astăzi, atât realizatorii, cât și actorii găsesc în unele materiale de presă materia capabilă de a rivaliza cu toate aventurile spectaculoase și digitale ale super eroilor de pe marile ecrane. Și aceasta se întâmplă exact în momentul în care cinemaul de tip blockbuster pare a înghiți complet Hollywoodul, iar, de partea cealaltă, marile reviste renunță la versiunea tipărită sau sunt silite să concedieze în masă ziariștii.
Dar, scrie „Slate“, de câteva luni, piața se reașază pentru a facilita dialogul ziariștilor cu Hollywoodul. Astfel, Condé Nast (compania care editează reviste precum „GQ“, „Wired“ sau „Vanity Fair“) a creat Condé Nast Entertainment pentru a exploata potențialul unor articole.
Ea a produs deja filme precum The Old Man and the Gun cu Robert Redford, Army of One cu Nicolas Cage și Line of Fire cu Josh Brolin. Alți doi ziariști, Joshuah Bearman și Joshua Davis, au creat platforma Epic Magazine, iar Mark Boal a fondat Page 1, o companie care asociază jurnaliști și scenariști, practic „fuzionând o redacție de știri cu o societate de producție“.