De ce domnul regizor a mustacit un rinjet, alaturindu-I, inainte de a trinti combinatia letala spre moaca-mi, de remarca „hai, ba, omule, ma dezamagesti…”?
Singura explicatie cit de cit rationala la care am ajuns e legata de atmosfera inceputului de an. An electoral, cu mult bilci si dat la gioale, cu dosare si cu demoni care, intr-o confuzie de personalitate, se cred ingeri. Cu Basescu jucind ping-pong in prime-time cu Melescanu. Cu aceiasi analisti politici incercind sa calculeze, seara de seara, normala la plan a cite unui cataroi aruncat de Cotroceni inspre Victoria sau „vitavercea”.
Star Trek-ul meu, ridicol pentru unii, ridicol, probabil, pentru majoritatea inteleapta a „Suplimentului”, imi ofera posibilitatea sa inteleg, macar la nivel de concept, intilnirea cu alte specii „umanoide”. Cu klingonienii lui Basescu, specie mereu pe cale de aparitii surprinzatoare, avind ritualuri complicate si clamind, in permanenta, un „simt al onoarei” in orice batalie (politica, intergalactica s.a.m.d.). Onoare care nu e onoare, daca nu se lasa macar cu o tira de singe (fie ala si din-tr-un nas extraterestru cu trei nari). Cu ferengii lui Tariceanu, negociatori innascuti, omniprezenti in galaxia noastra carpato-danu… . O specie de care e bine sa te feresti, chit ca ii recunosti si ii respecti inteligenta nativa si simtul banului. Cu romulanii din penumbra, aia despre care se vorbeste ca fiind „grupurile de interese”; specimene cu care ne e foarte greu sa interactionam, deoarece nu le purtam increderea nici o secunda, fiindca se aseamana atit de bine cu noi, in situatii discrete de viata cotidiana. Cu, in definitiv, toate creaturile din Calea Lactee, pestrita pina la Dumnezeu si zgomotoasa pina la ultima planeta de clasa M, „locuibila”.
In serialul asta exista un personaj dintr-o specie capabila sa simta reactiile si sentimentele celorlalti. Personajul in cauza e consilierul navei interstelare. Stau si ma intreb, de cind a pornit tot zumzetul cacofonic dinspre Capitala politicii noastre, cum s-ar descurca domnisoara Deanna Troi intr-o sedinta in plen a Parlamentului, unde se string romulanii cu ferengii si cu klingonienii mioritici. Ar fi ea capabila sa suporte toate gindurile celor prezenti? Ar putea sa nu puna stapinire pe dinsa nebunia? Cel mai probabil, un telepat picat intre taberele din politica noastra s-ar teleporta urgent pe nava si ar zbughi-o, cu viteza de 9 warp, inspre cea mai apropiata galaxie.