Aiurea! Am facut noua ore in loc de cele sase cu care eram obisnuit. Era pe vremea necazului de la Maracineni. „Sa stii ca-i de la pod!”, mi-am zis si mi-am propus sa ma bucur de confortul interior al Sagetii. Intr-adevar, acesta s-a dovedit a fi decent. Putina lume, curatenie, muzica. Controlorul murea de plictiseala. Probabil ca si de aceea, din placerea conversatiei, cind a venit sa-mi composteze biletul, m-a intrebat daca nu pot sa i-l dau lui, suvenir, la coborire. N-am putut, ca mergeam pe banii firmei si trebuia sa-l decontez. Drept care s-a suparat pe mine si mi-a spus sa duc ziarele la loc dupa ce le citesc, sa nu le las aiurea pe scaunul meu, ca le mai trebuie si la altii. Iar n-am putut, pentru ca erau ale mele. M-am dus sa-mi cumpar o cafea de la dozator. Am bagat banii in masina, s-a auzit un hisciit si o minuta de fier, goala, a aparut in dreptul unei tevi. Din teava s-a scurs, prin minuta goala, cafeaua. Apoi zaharul. Apoi s-a deschis o ferestruica si minuta s-a indreptat catre mine. Evident, goala. N-am de lucru si il intreb pe controlor ce se intimpla. „Pai, nu mai sint pahare, nu vezi!”. Cum sa vad, daca nu scria nicaieri, iar inainte de a pune banii in dozator, minuta era ascunsa in nu stiu ce ungher. „Nu-ti convine – a adaugat controlorul, suparat ca l-am trezit din motaiala –, mergi cu avionul!” M-am consolat, aprinzindu-mi o tigara.
A doua oara cind am mers cu Sageata, dinspre Bucuresti spre Iasi, era super-aglomeratie. Tot de la pod. In ultima clipa, au mai urcat vreo douazeci de cetateni (nu le spun etnia, ca iar se gaseste cineva care sa ma faca rasist), mari si mici, care, dupa ce au facut o cheta, au „dat dreptul” controlorului si s-au asezat pe jos. Nici n-aveai pe unde sa te duci la baie. La baie oricum n-aveai ce cauta, pentru ca unul dintre aia mici sositi in ultima clipa intrase si-si facuse nevoile pe jos. Cineva a avut tupeul sa se plinga controlorului care a rezolvat situatia pe loc: „Nu-ti convine, ia-ti masina!”. As fi vrut sa-mi aprind o tigara, de nervi, dar am aflat ca, intre timp, s-a interzis fumatul in Sageata.
De-atunci am mai mers de citeva ori cu Sageata. Podul s-a reparat, dar nu s-a mai revenit niciodata la cele sase ore pe care le facea trenul inainte pina la Bucuresti. Cu noroc, faci ore sapte si ceva pe o distanta care, in Occidentul atit de des invocat, e parcursa in cel mult doua-trei ore. Ultima oara, cind l-am intrebat pe controlor daca prind o legatura pe care o aveam la 25 de minute fata de ora anuntata a sosirii, acesta a pufnit in ris: „Sigur n-o prinzi!”. Si asta se intimpla in cel mai civilizat tren din Romania. Nu-i nevoie sa va povestesc eu cam cum se merge cu trenul intr-un personal de la noi.
De la 1 septembrie, CFR-ul a hotarit sa intre cu toata viteza in Europa. Si a gasit ca prima masura urgenta care se impune este „tigariada”. Amenzile piperate pentru fumatori ne vor face mai europeni, mai civilizati. Cultura manelelor din tren, betivii care urla nonstop si vomita pe hol, controlorii care iau mita, „Sagetile” care merg cu 20 la ora, intirzierile nedefinite, garile-spelunca etc. – pot sa astepte. Stingeti tigarile si asezati-va la locurile dvs. CFR ne baga in Europa.