De aici si ideea acestei „reviste de presa”, avind in centrul ei un articol semnat de profesorul clujean Ferenc Laszlo, in ultimul numar al „Tribunei”.
Nici o revista a presei nu poate inlocui articolul de la care porneste si v-as invita sa-l cititi direct pe profesorul Laszlo, un model pentru seriozitatea si umorul transilvan discret, ce se contopesc in luarea sa de pozitie, intitulata „In masina fiului meu. O calatorie imaginara cu presedintele Academiei Romane”.
Calatoria imaginara este, in fapt, o discutie cum nu se poate mai serioasa in primul rind despre necesitatea reintroducerii doctoratului academic, pe fundalul inflatiei de doctorate actuale. „Dorul” profesorului se indreapta spre ceea ce numeste „doctoratele vechi, adevarate, bazate pe indelungata si bogata experienta stiintifica personala”. Si, isi aminteste el, odinioara, intrebarea preliminara pe care un profesor universitar o punea unui eventual candidat la doctorat suna cam asa: „ce ati publicat pina acum Domnule Coleg, care sint rezultatele cercetarilor dv., despre care credeti ca sint destul de importante pentru a putea constitui tema unei teze de doctorat?…”.
O alta propunere a profesorului Laszlo este aceea a infiintarii unui Institut de Muzicologie, nu numai pentru a intra in rind cu celelalte capitale est-europene, dar mai ales pentru ca astazi numerosi absolventi ai claselor de muzicologie de la Bucuresti, Cluj si Iasi isi cauta „un cadru propice de manifestare profesionala”. Aproape inutil de insistat cit de mult este nevoie de o cercetare muzicologica facuta dupa criterii si cu instrumente de lucru stiintifice, ca si de publicatii reprezentative, in limba romana si in limbi de circulatie internationala, la o editura profesionista in locul diverselor tiparnite. E adevarat, acestea sint adesea intreprinderi ale unor melomani plini de bune intentii, dar, vai, cit de amatoristice si necompetitive international in demersul lor redactional si comercial!
Profesorul Laszlo ii mai propune presedintelui Academiei Romane sa modifice denumirea premiului pentru lucrari de muzicologie al institutiei sale in Premiul „Constantin Brailoiu”. Argumentele sint multe, pornind de la recunoasterea internationala de care se bucura cel mai important muzicolog roman, a carui cariera de maturitate s-a desfasurat in exil, la Paris si Geneva. Este adevarat, citeva strazi ii poarta numele in Romania, dar n-am vazut in standurile librariilor nici unul din volumele operelor sale, cu ani in urma publicate si in romaneste de Editura Muzicala. Dupa cum nu am vazut nici vreuna din lucrarile ce i-au fost dedicate de muzicologi, intre care, nu pe ultimul loc, se afla chiar un volum semnat de profesorul Laszlo impreuna cu Emilia Comisel.
Si ar fi oare o sugestie exagerata ca in asteptarea unui Institut de muzicologie, Electrecordul sa republice, in coproductie cu Disques VDE-Gallo, casa de discuri elvetiana, splendida colectie Roumanie: Musique de village? Cele trei discuri compact, sub egida Arhivelor Internationale de Muzica Populara de la Muzeul de etnografie din Geneva, au aparut exact cu 20 de ani in urma, intr-o frumoasa editie prefatata de Speranta Radulescu. Ele au fost precedate de o la fel de exemplara serie de discuri LP, aparuta in 1984, Colectia universala de muzica populara inregistrata editata de C. Brailoiu (1951-1958) (VDE 30-425/ 430). Prefatata de dirijorul Ernest Ansermet, cu un studiu de Jean-Jacques Nattiez, „Brailoiu, colector, comparatist, structuralist”, colectia are un al treilea disc cu o fata dedicata romanilor, ucrainienilor romanofoni si macedo-romanilor. Desigur, specialistii o cunosc, dar nu ar fi util sa le devina familiara si studentilor in muzicologie si melomanilor in general?
Ultima sugestie pe care profesorul Laszlo i-o face presedintelui Academiei Romane este sa largeasca numarul compozitorilor si muzicologilor recompensati cu titlul de academicieni. In prezent sint numai doi, Stefan Niculescu si Cornel Taranu. Nu este, poate, locul, intr-o revista a presei, de a sugera alte nume meritorii. Dar, fie-mi iertat, am convingerea ca profesorul Ferenc Laszlo, muzicologul si pedagogul de exceptie in lumea romaneasca de astazi, cel ce reprezinta exemplar Romania in atitea societati internationale de muzica, ar fi printre primii, daca nu numele predestinat.