Actualitate  -  Adina Scutelnicu  -  

Născută în 1989 în capitala Iranului, Anis Tabaraee este licențiată a Universității de Arte din Teheran și este una dintre artistele în plin proces de afirmare identitară pe plan local și internațional. Extrem de interesant este faptul că în Iran există o varietate incredibilă de stiluri artistice, unele complet ieșite din tiparele și cutumele actuale. Mă gândesc la reinterpretarea plastică a ilustrațiilor din Șah-Namé (Cartea Regilor) – epopee națională scrisă între anii 977-1010, în care autorul, poetul Fir­doùsi, povestește miturile și trecutul istoric al Persiei până la cucerirea arabă, în 60.000 de versuri – sau a incredibilelor lucrări din secolul al XV-lea ale miniaturistului Kamaleddin Behzad. Dar extraordinara artă care începe să erupă din Iranul contemporan nu se rezumă doar la temele de ins­pirație istorică; Anis Tabaraee, de pildă, este autoarea unor lucrări de grafică suprarealiste absolut originale, pline de simboluri și creaturi imaginare. La sfârșitul lunii septembrie, Anis Tabaraee a expus pentru prima dată în România, ca participant la a doua ediție a Salonului Internațional de Artă Singulară (SIAS) ANARTE.

„Sunt interesată să reprezint și să exprim lumea, ceea ce mă înconjoară“, spune Anis; „manipulez și exagerez anumite detalii ale creaturilor pe care le desenez pentru a crea o lume nouă, cu personaje nemaiîntâlnite. Încerc să țes firele din bogata tapiserie istorică a poveștilor orientale, în care introduc și elemente din mitologia Estului sau din arta contemporană. Rezultă un univers imaginar extrem de divers, care înseamnă de fapt o reprezentare a felului în care văd lumea“.

Universul fanfarelor mute

Iar universul lui Anis Tabaraee este, într-adevăr extrem de divers și de original. Și tehnicile ei de lucru sunt oarecum neobișnuite; așterne acrilicul ca pe un grund și începe să-l hașureze, creând în incredibile filigranuri ca de banc­notă păsări cu trup de balerină dansând pe frânghii suspendate în gol, cerbi prinși în îndeletniciri domestice umane, centauri, gândaci cu cap de șopârlă, un bestiar absurd și foarte grav, suspendat temporal. Mai mult, există o serie de ființe hibride vegetalo-animale (șerpi cu frunze, iepuri înfloriți, cocoși cu inserții vegetale) surprinzător de armonioase în con­strucție și care reușesc cumva, printr-o continuitate organică, să pară extrem de firești. Toate aceste personaje sunt surprinse într-un moment izolat de context, delimitat printr-un fond nebulos de eventualele personaje care ar putea popula același univers. Interacțiunile sunt extrem de limitate, creaturile dansând, cântând, citind, într-un spa­țiu ermetic. Lucrările lui Anis, în ciuda unor personaje active, degajă o mare liniște. Într-un fel, spațiul pare capitonat și simți că din acel univers în care fanfarele defilează suflând în flori de cală nu răzbate nici un zgomot.

Paleta, la fel de parcimoni­oasă, mono sau bicoloră – alb-ne­gru, roșu-albastru, rar cu inserții palide de culoare – induce și accentuează starea de izolare. Dacă este adevărat că personajele închipuite de artiști nu sunt decât o serie de autoportrete, se poate spune că Anis Tabaraee este un caracter introver­tit, care preferă universul propriu celui real.

În realitate, lucrurile sunt undeva la mijloc. Trece experiențele cotidiene printr-un filtru personal, căutând, după cum mi-a povestit, să le transpună în lucrările ei, unde este foarte interesată să surprindă atmosfera unui eveniment, a unei întâlniri, a unei scene. Realizarea unei lucrări durează, la o lucrare de dimensiuni medii, în jur de 72 de ore. În aceste ore însă nu se ridică de la masa de lucru.

Plimbarea ca formă de libertate

Din motive care țin de diferențele culturale, dar și de conjuncturile politice și religioase actuale, am evitat s-o întreb pe interlocutoarea mea chestiuni foarte concrete. Am preferat să mă bucur de arta pe care o creează, s-o prezint publicului din România și să interpretez într-o cheie proprie modul de exprimare plastică al artistei Anis Tabaraee. Întâmplarea însă a făcut să cunosc mai mulți artiști din Iran și una dintre concluziile desprinse a fost că în momentul de față există în acel spațiu încărcat de istorie o amplă mișcare artistică. Societatea s-a mai relaxat, artiștilor nu li se interzice participarea la evenimente interna­țio­nale, dar procedurile legale solicită luni bune de pregătiri și foarte multe documente. Cât timp există această deschidere, lucrurile par să se îndrepte într-o di­recție bună. Mai mult, femeile artiste, până nu demult ignorate, au început să se facă auzite pe plan intern și inter­na­țional. Până acum, Anis și-a expus lucrările în mai multe țări, ca Marea Britanie, China, Ucraina, dar nu a participat direct la ele.

Și mi-am amintit de o altă artistă din Iran, Samaneh Atef, pe care am întâlnit-o în Franța la un festival internațional și pe care, când am întrebat-o ce a impresionat-o cel mai tare când a plecat prima dată din țară, mi-a răspuns: „Libertatea pe care am simțit-o fără hijab, libertatea de a putea vorbi despre orice subiect fără să fii judecat. M-a impresionat mult și felul în care ești privit ca artist de către cei din jur. La un moment dat, am fost invitată să vizitez o biserică catolică și a fost o mare surpriză pentru mine că preotul m-a chemat pe mine, o musulmană, să-mi arate sculpturile. Am avut un incredibil sentiment de libertate mergând pur și simplu pe străzi sau intrând în orice magazin voiam. Sunt o mulțime de di­ferențe între modurile noastre de viață, dar există deschidere și exis­tă speranță“. Abia aștept s-o întreb același lucru și pe Anis.

Declarațiile artistei Anis Tabaraee

– Sunt pasionată de reprezentarea și exprimarea lumii din jurul meu. Manipulez și exagerez detaliile sub formă de creaturi pentru a crea lumi noi și interesante. Îmi place să transmit miturile și dis­poziția estică în arta mea. Încerc să țes firele din tapiseria istorică bogată a poveștilor orientale în arta mea contemporană. Munca îmi este puternic legată de cultura mea prin elemente precum ar fi sfincșii.

– Desenez cu un pix. Acest instrument linii delicate și culoare as­cuțită. De asemenea, mă ajută să îmi dezvolt mai ușor inspi­ra­țiile pentru a fi aproape în stilul meu. La fel, este ușor să fie tran­sportat în orice loc pe care am timp să-l desenez. Pot să-l aleg și să încep să desenez chiar și când stau pe un scaun la metrou pentru a ajunge la destinația mea.

– Continuu să-mi dezvolt ideile, pentru ca într-o bună zi să fac o carte ilustrată cu creaturi ima­ginare.

– Arta îmi reflectă experi­ențele personale cu problemele sociale.

– Utilizarea diferitelor simboluri reflectă mai multe sem­nificații ale gândirii mele dintr-o nouă afirmație în design. Expe­riența mea este legată de desen, ilustrare și imprimare.

– Îmi exprim cu drag ima­ginația prin intermediul unei povești mitice. Operațiunea de tranzit a animalelor pe această țară minunată este un alt fel de creatură sfinx. Așa că făpturile tradiționale s-au transformat în cele moderne. Regatul este un iepuraș cu o coroană înflorită. Lumea acestor creaturi este ciudată. Orice fel de regulă este diferită pe această lume. Fiecare creatură își poate transfera și schimba forma în mișcarea sa.

Galerie foto