Anticariatele de astazi sint niste magazine ca oricare de carti. Ceva le lipseste: nu stiu ce, probabil o aroma, un aer tamiios si tare de vin-marmelada. Sau le lipsesc, poate, fapturile care odinioara cozereau (comiteau causerie, adica) in acele incaperi imbicsite care insa prin straluminare intelectuala, deveneau brusc o agora cu retori si miniintelepti de ocazie.
Tinjesc dupa anticariatele mirosind a ceara si petrol, de odinioara, si fantasmez dupa tarabe cu buchinisti (fie chiar nevorbitori de franceza),
care sa ma imbie la citit (tachinindu-ma) pe malul Somesului.
Ca nu exista buchinisti, aceasta tine de fantasma mea livresca, dar cind stii ca libraria centrala a Clujului va disparea intr-un viitor incilcit, deja vorbim de neorealism gregar. Asa ca acum cind am aflat ca si libraria Universitatii – cea care a facut cariera scriitoriceasca, macar pentru faptul ca aici au avut loc o droaie de lansari faimoase de carte si pe aici au forfotit generatii si promotii esentiale din viata culturala clujeana din ultimii cincizeci de ani – va muri, fiind utilizata in alte scopuri (comerciale), pur si simplu ma apuca amocul.
Este ca si cum ai lasa Clujul fara urmele anotimpurilor, dar si fara mireasma si impact. Un oras fara libraria lui centrala este un spatiu fara memorie, ataraxic.