Expuse stau aici lipsurile intretinute de o societate si o tehnologie unidirectionata si binecuvintata de Managerul Regional pentru Armonie Sociala (EU, robotul de Cory Doctorow, Sci-Fi Magazin, septembrie 2007).
Upgradarile tehnice, morale sau de alt tip sint excluse pe cit se poate. Sistemul e perfect si aparent autosuficient – trebuie intretinut mai departe doar asa cum e acum.
Lui&Morty (2002), prezenti la Zurich, New York sau Paris, anunta robotizarea nu la nivelul claselor de sus ale societatii, ci din contra, la marginea societatii. Automatizarea cersitului caracterizeaza acum intregul raport dintre cerere si oferta. Robotul cersetor retine un minimum de umanitate si un maxim de politete. Poate chiar nu mai e nevoie de androizi, pentru ca robotii ca Lui sint niste cilindri vorbitori. Si cu toate astea, Lui este un interlocutor si un inlocuitor perfect al cersetorului din marile orase. Omul si ciinele, punkistul cu catelul in lesa care cere trecatorului un euro sint modele vii pentru fiinte de tabla. Industrializarea cersitului si a nevoilor care tin de supravietuirea individului necesita acum doar niste comportamente ordonate si simple. Robotul zice „Hei, ce bine arati!”, „Ai cumva un euro?” si daca ai pus ce trebuie in pusculita situata in cap – iti ureaza o zi buna.
Comportamentele ordonate si simple caracterizeaza si executia lui Bibi (2002), robotul care indeplineste in fata publicului toate aspectele-cheie ale video performance-ului lui Bruce Nauman din 1968. Recrearea pe viu a unei lucrari filmate necesita, iata, niste comenzi electronice. Comenzi motorii care indica mecanicitatea exagerata voit a elementului uman pregatit sa traseze si sa faca vizibile spatii adiacente precum monitorul sau patratul format din banda adeziva.
Agentii, societatea artificiala (2004) e o lucrare compusa din zece miniroboti. Urmariti de la distanta, minirobotii se misca la fel, fie ca sint plasati pe o masa, fie ca sint pe o strada sau intr-o camera. Microrobotii lui Daniel Knorr mimeaza interactiunea si coexistenta armonioasa. Interactiunea simulata aici si uniformitatea agentilor sociali sint circumscrise politic in cadrul lucrarii Agenti (2004) – prezentata in numarul 18 din revista „Idea”. Robotii de pe coperta si postere, vag inspirati de forma unor tancuri, corespund celor 192 de state ale lumii. Toti sint egali, pozitionati la fel si fiecare isi poarta stindardul ca pe un brand national. Diversitatea tine de suprafata, de o husa externa intersanjabila – de culoarea de pe capota. Agentii acestia customizati nu fac decit sa fie aliniati intr-un joc geopolitic parcelat in state departe de a fi cu adevarat egale ca putere si importanta. Numai asa pot sa fie insiruiti agentii unii linga altii. Intr-o maniera aproape olimpica, microrobotul defileaza supus orbeste cerintelor statale nationale de autonomizare repetitiva si redundanta.