![](../images/numere/166/evrei_01.gif)
Poate ca in 1945 fascismul a fost invins din punct de vedere militar, dar elementul sau de baza, rasismul de tip eliminatoriu, a supravietuit, incuibindu-se dupa falimentul socialismului de stat de amprenta sovietica in liniile de fractura ale globalizarii – la nivel international.
Globalizarea a desfacut din nou sticla cu otrava. Rasismul si cu precadere specia sa cea mai perfida, antisemitismul, au devenit marfuri ale globalizarii in propagandizata piata mondiala fara granite, care pretinde ca nu se intereseaza de culoarea pielii, ci doar de profit. Ideologii de dreapta proclama faptul ca globalizarea inghite identitatea nationala si patria. Teama de „supraalienizare” si disponibilitatea pentru acte de violenta sint stirnite de aceasta pierdere resimtita ca amenintatoare. Din aceasta cauza, rasismul Noii Drepte apare la brat cu fratele sau geaman, anticapitalismul.
Rasismul si economia mondiala merg bine impreuna
Acesta este insa doar adevarul superficial. Chiar daca Occidentul iluminat tagaduieste asta cu placere, cauza profunda a xenofobiei si iudeofobiei o constituie rasismul institutionalizat. Rasismul a fost mereu ancorat temeinic in politica oficiala de stat – atit in 1900, cind statele europene colonizatoare isi imparteau lumea intre ele, cit si in epoca globalizarii. Rasismul si economia mondiala merg bine impreuna. Daca inainte teritoriile erau ocupate si exploatate, astazi razboiul nu mai e neaparat necesar pentru a cuceri si proteja piete. Acestea sint stapinite prin intermediul bilanturilor, al preluarilor de firme concurente, al tranzactiilor la termen si al comertului purtat prin mandate. Cind apare fisura totusi, ca in Iugoslavia, razboiul hi-tech purtat cu lasere pare, in mod paradoxal, o expresie a epocii de piatra. Kosovo, daca vreti, e o enclava a Lumii a Treia aflata la poarta Marii Europe, in care rasismul cultural si religios se amesteca in mod exploziv. Tribalismul, o specialitate etnica a genocidului pusa in circa africanilor, are o istorie funesta tocmai pe continentul european. Fragmentarea geopolitica, instigarea reciproca a grupurilor etnice unele impotriva celorlalte, destabilizarea panslavismului sint toate tehnici ale rasismului institutional. Determinau inca din
epoca wilhelminiana politica in Balcani a Germaniei si a Monarhiei Austro-Ungare.
Statele industriale dominante si-au pierdut coloniile, dar au pastrat puterea economica. Sclavia a fost abolita, rasismul s-a mentinut. Lumea a treia a fost remodelata, ca furnizor de materii prime si de forta de munca pentru nord. Nu are nici o importanta ca fostelor colonii li s-a acordat independenta politica cu mult timp in urma. Companiile petroliere occidentale, intreprinderile miniere, marii proprietari de mosii si plantatii exporta materii prime si importa rasism.
„Moartea sociala” a evreilor
Conform expertului britanic in stiinte sociale, Theodore W. Allen, rasismul nu este o difuza boala civilizationala psihopatologica, ci tocmai o expresie a „rationalitatii economice” si a dominatiei politice a acesteia. Cei puternici trebuie sa excluda pe termen lung anumite grupuri sociale din viata societatii, in vederea dominatiei. Acesta este rasismul institutional. Pentru a atinge acest scop, rasismul – care, de altfel, la nivel istoric, este o inventie explicita a englezilor, pentru a subordona Irlanda – a inventat conceptul „mortii sociale”. Acest concept este central si in intensiv discutata carte a lui Daniel Goldhagen, Hitler’s Willing Executioners (Calaii voluntari ai lui Hitler).
Antisemitismul, care conform lui Goldhagen a fost vreme de secole un produs desprins din cultura crestina, a condus, trecind prin „moartea sociala” a evreilor, la Holocaust. Transformarea evreilor in „morti sociali” s-a petrecut printr-un proces in mai multe etape: emitere de legi restrictive, atacuri verbale si fizice, masuri de boicot, exproprieri etc. Majoritatea germanilor au jubilat, afirma Goldhagen. Disponibilitatea de a-i ucide pe evrei era foarte larg raspindita printre germanii obisnuiti; dupa cum arata Goldhagen prin exemplul batalionului de politie 101 din Hamburg, o trupa alcatuita din civili obisnuiti din toate paturile sociale, care, fara sa fi existat vreo porunca a vreunui superior, au savirsit, din proprie initiativa, masacre ingrozitoare impotriva populatiei evreiesti din Est.
Antisemitismul eliminatoriu nu este o specialitate germana
„Moartea sociala” este prima treapta a rasismului eliminatoriu – impotriva africanilor, a amerindienilor sau a evreilor. Conflictul din Orientul Mijlociu ameninta tot mai mult sa devina o acoperire pentru un antisemitism fatis. Atentie, iata vechiul model: cine acuza acum Israelul de fascism, face ca resentimentele impotriva evreilor, atipite in mod latent intre 1945 si 1989 si iesite la iveala cu invigorare odata cu globalizarea, sa devina prizabile la nivel social.
Inca ceva: antisemitismul eliminatoriu nu este o specialitate germana. In timpul celui de-al doilea razboi mondial au existat doar doua natiuni care si-au protejat evreii „lor”, nelivrindu-i germanilor, anume Danemarca si Bulgaria. Toate celelalte state au fost mai mult sau mai putin implicate in Holocaust, unele direct (precum Polonia, Romania, Ungaria, Ucraina si statele baltice), altele indirect (precum Franta). In special statele est-europene, care astazi se bat cu pumnii in piept datorita calitatii de membru UE, nu au prelucrat niciodata in chip corect complicatiile istoriei nationale, ci din contra le-au negat si le-au trecut sub tacere. Astfel, antisemitismul si sentimentul anti-roma din perioada comunista au fost transmise in continuare, in faza turbo-capitalista. Cine vrea sa apartina Europei, trebuie sa isi rezolve problemele cu trecutul.
Traducere de
Cristian Cercel