
Aparent relaxate, piesele contin o tensiune de background problematic, abil camuflata si tinuta sub control. Bruce Kane sapa la greu in terenul accidentat al unor relatii cu denivelari si gropi ciudate acoperite formal.
In Opposites Attract, personajele isi manipuleaza propria biografie, spun initial doar ce le avantajeaza pentru ca, ulterior, sa se decojeasca exact ca niste „cepe” afective care nu-si risca, decit pina la un anumit punct, exfolierea. Procesul de terapie, foarte inteligent dejucat, e resortul dramatic al spectacolului. Fiecare personaj se spune pe sine, se minte pe sine, se deconecteaza de la ce simte pe bune, cu ochii a-tintiti in public, pe care si-l ia drept confesor. Partenerul de joc e, de cele mai multe ori, un comunicator si un receptor neutru care reactioneaza la ce i se transmite, dar nu interactioneaza direct, nu-l priveste pe cel care ii transmite mesajul. Regizorii spectacolului, Florin Piersic jr. si Dorina Chiriac, au mizat pe un joc al actorilor brechtian, de distantare in implicare, pe o de-relationare in interiorul relatiei. Mai simplu spus, fiecare actor e pion principal in relatia scenica sau ar putea sa fie, dar e si in afara ei atit timp cit nu se uita la cel cu care vorbeste. Se joaca in acelasi timp cu si fara partenerul de pe scaunul alaturat, de vreme ce sint incasate doar cuvintele lui, nu si starea interioara, expresia faciala etc.
Pentru actori, Opposites Attract e un test de performanta a jocului obiectiv
Actorii sint masti, fotograme extrem de mobile totodata la nivelul constructiei mai multor straturi simultane sau succesive de actiuni in acelasi personaj sau in personaje complet diferite. Textul si propunerea regizorala expun actorul la o tranzitie performativa foarte greu de realizat pentru ca ea presupune desprinderea rapida de o reactie si trecerea la fel de rapida la o alta. Pentru actori, Opposites Attract e un test de performanta a jocului obiectiv, spalat de orice fel de artificii interpretative, de orice cirlige emotionale, pe care reusesc sa-l treaca cu bine, pastrind in momentele de maxima greutate situationala ironia. Ironia e de fapt drena perfecta a climaxului. Cuplurile „afectate afectiv” isi testeaza adrenalina bizareriilor la detectorul de adevar. Raporturile se bazeaza pe un set de conventii, de pacturi care se cer respectate cu maxima onestitate. Inselarea celui linga care traiesti devine o forma consimtita de sinceritate si divertisment. O dupa-amiaza pe saptamina este dedicata unui posibil cunoscut cu care sotul si sotia aleg sa se distreze, ca o diversiune in monotonia casnica. Numai ca sotul se duce mereu la film si insala asteptarile sotiei care credea ca el chiar e cu altcineva. Marturisirea „vinei” e luata de sotie drept o slabiciune impardonabila. Verbul „a insela” cu multiplele lui relatii lexicale este cuvintul-cheie al acestei tranzactii in cuplu.
Un tip si-o tipa care au trecut printr-o serie de sedinte de psihoterapie (excelent jucate ipostazele de prostovani retardati de catre Florina Gleznea si Bogdan Nechifor) par sa se inteleaga cum nu se poate mai bine pina in momentul in care el incearca sa-i ghiceasca fanteziile sexuale, expunindu-le de fapt pe ale lui.
Un travestit (Vitalie Bantas face din hilarul situatiei un atu in afectarea voita cu care isi interpreteaza personajul) si o travestita (Dorina Chiriac e perfect stapina pe situatie in rolul barbatului care-si doreste tot ce nu poate avea) joaca ping-pong cu seductia si respingerea, indragostindu-se si dezindragostindu-se in functie de gradul de ignorare si indiferenta afisat de cel-cea pe care li se pune pata.
O femeie isi uraste dement sotul care, dupa ce se culca cu alte femei, ii trimite tot felul de flori. E inversunata (Florentina Tilea pedaleaza pe o incrincenare transformata in final in dezarmare) si trista. Modelul pe care i-l propune potentialul iubit (Aurelian Barbieru are o forta de contracarare dublata in cele din urma de neputinta) e total diferit de a-l sotului. Si totusi ea, la sfirsit, ca o suprema refulare, isi marturiseste dorul de sotul-javra. Iar iubitul actual se… o sa vedeti!
Relatiile sint tocate marunt, marunt
In Opposites Attract, lumina are o functie extrem de bine stabilita si marcata in dramaturgia spectacolului. O schimbare de lumina produce un revers brusc al identitatii personajului. Lumina pusa pe personaj cu o anumita intensitate sau intr-o anumita nuanta este declicul trecerii personajelor de la o atitudine la alta.
Opposites Attract e un spectacol construit cu toate conventiile la vedere, ca un castel din cuburi pe care fiecare replica il ridica si il darima sub ochii spectatorilor. Un spectacol care e, in seria demersurilor regizorale propuse de Florin Piersic jr., un pas inainte in conceperea unei teatralitati fruste care foloseste o dubla raportare la rol: interioara si exterioara, implicata si detasata. Opposites Attract continua preocuparea lui Piersic pentru texte in care relatii indiferent de ce tip (profesionale – Zaruri si carti –, erotice – Totul despre Al – sint tocate marunt, marunt. Si mai continua ceva: jonglarea cu multiple tipologii de personaje si cu multiplii zimti ai aceluiasi personaj, exersata in Sex, Drugs, Rock & Roll.
Teatrul Metropolis
Opposites Attract de Bruce Kane
Un spectacol de: Dorina Chiriac si Florin Piersic jr.
Traducerea: Florin Piersic jr.
Cu: Dorina Chiriac, Vitalie Bantas, Aurelian Barbieru, Florentina Tilea, Florina Gleznea si Bogdan Nechifor