Planurile de extindere ale complexului Palas, în fapt o extindere-mamut, au fost lansate în preajma Sărbătorilor de iarnă și în ajunul celei mai importante confruntări electorale pentru Iași – alegerile locale din vara anului viitor.
Deocamdată, roata de 30 de metri a lui Chirica de pe pietonal ocupă parte din agenda publică, dar problema exploziei de construcții noi în oraș mocnește de ceva ani și pare să ajungă la apogeu cât de curând. Pe scurt: în lipsa unui Plan Urbanistic General și a unei viziuni edilitare cât de cât coerente privind felul în care ar trebui Iașul să arate în următorii 20-30 ani, investitorii imobiliari au ajuns să devină adevărații poli de putere în oraș și, în acest vid de autoritate (care probabil este și mascat de interese ce transcend funcțiile și partidele), să planteze orice tip de construcție pe oriunde le tună sau au un teren de 10 metri pătrați.
Așa am ajuns să vedem cum spațiile verzi dintre blocuri se transformă în șantiere, cum aberațiile urbanistice se țin lanț, cum „dezvoltarea orașului“ justifică orice interes al unui privat care trage tare să nu-l ajungă criza din urmă și să reușească să-și ridice coșmelia – eventual vândută sau închiriată în avans. Într-un oraș în care nu se produce mai nimic și unde doar câteva ramuri de nișă prosperă, precum IT-ul, izolat de restul lumii în lipsa unor trenuri rapide și a celebrei autostrăzi, mare afacere a secolului a devenit „edificarea“ de construcții. Banii economiei ieșene nu sunt în fabrici și uzine, nu sunt în businessuri locale înfloritoare, ci sunt în imobiliare. Iar unde sunt banii, acolo începe să se concentreze și puterea. Dacă lucrurile merg în același ritm, s-ar putea să mergem degeaba să mai votăm primarul sau președintele de Consiliu Județean, că mai bine ne-am ruga de dezvoltatorii imobiliari să facă străzi și să asigure diverse servicii, că oricum dețin mai mult control și, prin bani, mai multă expertiză urbanistică. Nu știu dacă e cel mai frumos viitor pe care ni-l putem închipui, dar astăzi într-acolo ne îndreptăm.
Planșele care ne prezintă extinderea Palasului au venit în spațiul public însă într-o perioadă cum nu se poate mai proastă din punctul de vedere al posibilității de a avea o dezbatere onestă. Nu poate nimeni pune la îndoială binefacerile pe care actualul complex le-a adus Iașului, de la găzduirea în condiții de lux a unor corporații și până la sentimentul că, odată intrat în spațiul său, aparții și tu, ca ieșean sau vizitator, unei lumi civilizate la tine acasă. Contrastul dintre cenușiul orașului din cartiere și ce oferă Palasul este atât de puternic, încât mai că ți-ar veni să-l pui direct pe Dascălu primar și să-i dai și cartierele Dacia, Alexandru și Bularga pe mână. Asta la primul nivel. De la al doilea, treburile se complică puțin.
Care este limita pe care i-o trasezi și unui „binefăcător“? Cum delimitezi interesul public de interesul (legitim, nu zice nimeni că nu) de business al unui privat? Pe un vid de viziune (real sau mimat), proiectul Palasului gigant vine să ocupe destul de cinic locul liber lăsat de incompetența autorităților. Și mai complică teribil și alegerile locale de anul viitor, când în locul discuțiilor despre dezvoltatorii imobiliari dintre blocuri, bișnițari ieftini de terenuri și constructori de duminică, care au ajuns să conducă Primăria Iași aproape la vedere și să își impună PUZ-urile, vom discuta despre planurile de extindere ale unui proiect de succes inițiat de unul dintre cei mai respectați dezvoltatori de clădiri de birouri și malluri din România, căruia administrațiile locale din vestul țării îi întind covor roșu și îl roagă să facă pentru orașele lor ce a făcut pentru Iași cu Palasul.
Senzația pe care o am azi este că ne aflăm în ochiul furtunii perfecte. Cu spectrul alegerilor anticipate în față și cu o competiție pentru Primăria Iași care se anunță cu accente foarte dure exact asta lipsea: o mare dezbatere despre Palas. Istoria se încăpățânează să se repete la Iași, în orașul unde până mai ieri timpul părea să aibă răbdare cu oamenii.
Un comentariu
Excelent articol. Numai ca domnul primar e surd. Distrugatorii imobiliari
il au in buzunar, in timp ce dumnealui ne otraveste zilnic, ceas de ceas cu benzen,
decibeli, aglomeratie sufocanta si cite altele.
intrebare este: cine il opreste odata, inainte de a distruge si ce a mai ramas???