Daca onorabilul jurnalist, sa-i spunem Gandinel, ar fi fost minat de o minima curiozitate, inainte sa arunce anatema, probabil ca deontologia l-ar fi obligat sa se informeze printre editori ca sa-si dea raspuns la intrebarea (fireasca) ce pare ca-l framinta: „De ce sint scumpe cartile?”. Ar fi aflat astfel ca rabatul comercial, adica partea din incasari ce revine librarului, a crescut in ultimii ani vertiginos, depasind nivelul european. De vina, desigur, pot fi chiriile prea mari.
Ar mai fi aflat totodata ca mare parte din tiraje se distribuie astazi prin supermarketuri. De vina e, desigur, Occidentul. Presa l-a informat deja pe larg pe tinarul jurnalist despre „tirania” acestor supermarketuri oneroase, care au adaosuri comerciale foarte mari, si, in plus, taxe dintre cele mai diverse, unele cu nume de-a dreptul exotice pentru vulg: taxa de intrare, taxa de deschidere, taxa de raft, taxa de promotie, de catalog etc. Ma rog, straini veniti sa ne jupoaie!
Pe scurt, daca o carte costa, sa spunem, 50 de lei in librarie, cit „revine” editorului? Pentru a rezolva problema, gazetarul Gandinel trebuie sa dea mai intii deoparte 9% TVA si 2% timbrul literar (Uniunea Scriitorilor!). Ar urma sa scada rabatul comercial, care, in cazul supermarketurilor este de 40-45% din pret, apoi si celelalte taxe „exotice” amintite. Un calcul simplu ii va arata amicului nostru jurnalist ca editurii ii revine cam 38% din pretul cartii, adica, in cazul nostru, fix 19 lei. Din cei fix 19 lei incasati pe carte „traiesc”, stim cum, autorul, traducatorul, agentul literar, editorul, corectorul, tehnoredactorul, graficianul, tipograful si toti ceilalti care au contribuit in vreun fel sau altul la publicarea si promovarea ei. Din aceiasi 19 lei, fix, o mare parte sint platiti lunar la stat sub forma taxelor si impozitelor de tot felul pe care alesii nostri se intrec in a le nascoci si comisarii Garzii, in a le urmari.
Ceea ce-i ramine lui Gandinel dupa toate aceste calcule, nu tocmai complicate, e… specula! (SDC)