Ambele atitudini sint, evident, extreme, intre ele existind o multime de tipuri si combinatii ale celor doua, in proportii din cele mai diverse. Prima pare cea mai eficienta: muncesti, iti vezi de treaba si nu se poate sa nu se vada. Dar crede cineva ca a doua varianta e paguboasa? Uneori vorba despre fapta e mai puternica decit fapta fara vorbe.
Nu e de mirare ca exemplele cele mai izbitoare se gasesc in cea mai pacatoasa si mai mediatizata zona a societatii romanesti: lumea politica. Iata, Institutul pentru Politici Publice a prezentat in ianuarie un studiu asupra prezentei senatorilor si deputatilor romani la votul din camere in sesiunea din toamna anului 2007. Extremele sint extrem de semnificative, mai ales ca provin din acelasi partid.
Crin Antonescu, liderul grupului PNL din Camera Deputatilor, are o prezenta la vot de 0%. Zero! Mai exact, din 17 aprilie si pina la sfirsitul anului 2007 domnul Crin Antonescu n-a mai votat niciodata, adica nu s-a mai ocupat absolut deloc de treaba pentru care a fost trimis acolo si pentru care e platit de la bugetul de stat. N-a facut nimic! In schimb, aproape ca n-a existat seara in care sa nu apara la unul sau altul din posturile de televiziune, explicind ce si cum face partidul la care el nu a facut nimic. De cealalta parte, deputatul cu cea mai constanta prezenta la vot in Camera Deputatilor este Gheorghe Gabor, tot de la PNL: 98, 92%! Mult, foarte mult…
Indraznesc sa intreb: inainte de acest studiu al I.P.P., citi cetateni obisnuiti, alegatori de rind, au auzit de Gheorghe Gabor? Dar de Crin Antonescu? Fiindca banuiesc raspunsul. Inca ceva: presupunind ca am merge sa votam la alegerile parlamentare (sau la oricare alte alegeri) si am avea pe liste doar doua nume – Crin Antonescu si Gheorghe Gabor –, care din nume va reprezenta ceva in mintea alegatorului? Care il va stimula sa puna stampila pe el? Pai, pe unul il stie demult de la televizor. Celalalt… cine naiba mai e si asta? In realitate cel de la televizor nu si-a facut de opt luni treaba si s-ar putea sa nu si-o faca nici in continuare, multumindu-se sa ia doar salariul pentru ca n-a facut nimic. In schimb, celalalt si-a respectat cu strictete mandatul pentru care a fost trimis in Parlament, doar ca nu l-a observat nimeni.
E doar un exemplu extrem, dar spune multe. Ginditi-va, sa zicem, ca un medic nu mai da opt luni pe la lucru sau trece pe-acolo doar ca sa stea la o cafea cu colegii, dar nu mai consulta nici un pacient, nu mai da retete, nu mai face absolut nimic prin spital, in afara de faptul ca isi ia salariul. Iar apoi conducerea spitalului il promoveaza, in dauna celor care muncesc zilnic. Sau ginditi-va la un profesor care nu mai tine ore, nu mai pune note in catalog, vine la casierie, isi ridica salariul si pleaca sa vorbeasca la televizor despre calitatea invatamintului. Ce-ati zice daca aflati ca a fost numit directorul scolii, ca recompensa pentru inactivitate?
Nu e singurul caz. Imi amintesc de declaratiile pompoase ale fostului ministru al Agriculturii, Decebal Traian Remes, care explica grav, cu vocea aia de ardelean competent, ce dezastru a gasit cind a venit la minister, cum o sa faca el curatenie acolo si cum o sa taie din radacina pacatul nepotismului si pe cel al angajarilor pe pile. Intre timp asupra agriculturii Romaniei plutea spectrul activarii clauzei de salvgardare.
A trebuit sa vina scandalul caltabosilor ca sa-l doboare din pozitia ministeriala (desi presupun ca o sa mai auzim de el). Altfel, daca nu se intimpla necazul cu mita (de fapt cu descoperirea ei), ar fi ramas doar un ministru incompetent si foarte vizibil pe ecrane. Cum mai sint multi altii.
Politica nu e singurul domeniu in care guresul – sa-i zic asa – maninca praznicul. Acolo e cel mai usor. In alte domenii trebuie sa trudesti putin mai mult ca sa nu faci intr-adevar nimic. Dar merita…