„Circul nostru special” nu este o asociatie de tinere talente capabile sa inghita sabii; nu aduce in fata tribunelor femei cu barba, lei ventriloci sau pitici contorsionisti.
„Circul…” nu este, in circumstantele date, nici macar titlul unei carti aparute acum vreo sase ani.
„Circul nostru special” se cheama emisiunea de radio-tv pe care Florin Lazarescu (vezi pagina 16) si Lucian Dan Teodorovici (vezi pagina 2, la stinga lui Gheo, pe cel supranumit Teo) o fac, in fiecare weekend, la Iasi FM. Nu au in program femei cu barba, dar pun ei suficiente „barbi” celor care merita chestia asta; nici pitici contorsionisti nu se rostogolesc prin nebunaticul studio de FM, dar ii baga realizatorii la cutie pe indivizii care se cred uriasi; in fine, nu apar nici ventriloci in emisiunea lor – singurul care isi mai permite sa-si exerseze vocea in halul asta e un domn producator, supranumit Acasculitei, care le biziie util in casti.
Stiu vreo douazeci si cinci de persoane care au ajuns la recordul – aproape de neacceptat in zilele noastre pentru ceea ce in limba de lemn se cheama „profilul unui ascultator de radio” – sa-i rabde pe acesti doi oameni pret de patru ceasuri, de la 10 la 14.
Suna a oda ieftina fraza de mai sus, recunosc. Recunosc, totodata, ca nu sint neam nici cu unul, nici cu celalalt; nu imi e nici unul sef, nu-mi depinde prima de miel sau aia de porc de semnatura vreunuia dintre ei. Pur si simplu, mi se pare remarcabil ca, astazi, cind radioul se asculta, preponderent, intre doua feluri de mincare si-un spalat de vase, oamenii astia reusesc sa tintuiasca in fata „aparatului” o gramada de ascultatori.
Astea ar fi vestile bune. Vestea proasta, pentru cei care nu ii suporta pe cei doi, e ca emisiunea de radio „Circul nostru special” a debutat, mai nou, si ca show de televiziune. Adica a profitat cu nesimtire de inventia numita webcam pentru a fi transmisa, live, pe Internet. Cu aceasta sfinta ocazie, ca un fidel telespectator al emisiunii lor de radio, am observat ca Florin s-a adaptat foarte repede la cerintele unui adevarat realizator de televiziune: si-a tras laptop in studio, la vederea ascultatorilor. Norocul lor e ca, de si-ar lasa chiar si mustata, nu i-as putea confunda cu Radu Cosarca sau cu Oana Zavoranu.
Nu stiu daca rindurile de fata vor trece de „bunul de tipar” pe care Lucian il da, joia, „Suplimentului de cultura”. Stiu doar ca bunicul lui Florin Lazarescu nu ar regreta, astazi, ca, in urma cu saizeci si sase de ani, a plecat voios pe bicicleta de pe frontul de la Stalingrad pentru a-si intilni nevasta si pentru a pune, „ca un arc peste timp”, bazele a 50% din aceasta emisiune.