Retrospectiva  -  Eli Badica  -  

A sosit și momentul retrospectivelor – clipă care, vă mărturisesc, nu îmi e deloc simpatică. Și asta pentru că a rezuma un an editorial cu tot ce a avut el mai bun nu e o misiune chiar facilă, au contraire. Mai ales când avem în vedere mii de cărți. Sau când ar putea fi discutate și câteva proiecte românești fără precedent (cum este primul muzeu digital al romanului românesc de secol XIX, realizat de revista Transilvania și muzeul ASTRA din Sibiu), inițiative lăudabile (Short Fest, de exemplu, un festival de proză scurtă inițiat de librăriile Cărturești și de revista „Iocan“, care a avut prima ediție concomitent în cinci orașe din România și Republica Moldova) ori festivaluri cu o continuitate admirabilă (îmi vin în minte FILIT, FILTM, Poezia e la Bistrița etc.). Ideal ar fi, desigur, să strângem într-un asemenea material și ce a avut mai rău un astfel de an – nu numai cărțile-maculatură apărute, ci și premiile compromise, pierderile cele mai însemnate (cum ar fi faptul că anul trecut a început cu pierderea unuia dintre cei mai importanți poeți români, Emil Brumaru), evenimentele slabe, problemele spinoase ale breslei etc.; pe scurt, all those epic fails – nu mă pot abține să amintesc faptul că 2019 a fost doar pe hârtie Anul Cărții în România, de pildă. Dar cel mai probabil ar ieși un articol-mamut. Așa că mă voi limita doar la titluri. Cele mai bune dintre ele. Din capul locului, mă simt datoare să precizez, ca în fiecare an, că orice selecție este, firește, subiectivă. Nu se poate altfel.

Proză

Suntem într-un moment foarte bun pentru literatura română contemporană. Tot mai multe edituri au deschis larg ușa pentru scriitorii români, au creat colecții coerente pentru proza lor, iar cititorii par să fie din ce în ce mai receptivi la ceea ce se scrie și se publică în spațiul nostru (sigur, există încă reticență, să nu ne îmbătăm cu apă rece). Iar proza scurtă (în privința căreia se emiteau, până de curând, cele mai multe lamentații – în principiu, legate de cât de necitită/ nevândută e) capătă un teren de joacă din ce în ce mai mare, ceea ce e cum nu se poate mai îmbucurător.

Așadar, la capitolul proză autohtonă, 2019 a însemnat o revenire în forță a unor scriitori români deja consacrați, autori pe care-i urmăresc și citesc de foarte mulți ani și care sunt (foarte) cunoscuți publicului. Astfel, orice retrospectivă e musai să înceapă cu Melancolia lui Mircea Cărtărescu (proză scurtă, Humanitas) și să continue, din punctul meu de vedere, cu (cel puțin) trei volume apărute în colecția Fiction LTD a editurii Polirom – București, marea speranță (proză scurtă) de Cristian Teodorescu, Părul contează enorm (proză scurtă) de Dan Lungu și Ultima cruciadă (roman) de Simona Antonescu –, trei publicate în colecția Ego.Proză, coordonată de Lucian Dan Teodorovici tot la editura Polirom – Frica de umbra mea (roman) de Cezar Paul-Bădescu, Vânători-culegători (roman, o revenire pe care o aștept de ceva vreme) de Maria Manolescu și Contaminare (roman) de Mihai Radu – și cu încă trei de la editura Humanitas – Cartea Reghinei (roman) de Ioana Nicolaie, Omul care mută norii. Șapte întâmplări (proză scurtă) de Radu Paraschivescu și, din colecția 821.135.1, Scriitori români contemporani, coordonată de Andreea Răsuceanu la Humanitas, Și se auzeau greierii (roman) de Corina Sabău. Iar debutul-vedetă în proză de anul trecut este Părinți de Diana Bădica – colecția Ego.Proză, coordonată de Lucian Dan Teodorovici, Polirom.

O mențiune specială o merită colecția Biografii romanțate, coordonată de Adrian Botez la editura Polirom (care, deși grafic poate induce publicul în eroare, e totuși un proiect cu miez, care vine în sprijinul cititorilor), ce are deja o serie de patru romane: Brâncuși sau cum a învățat țestoasa să zboare de Moni Stănilă, Caragiale. Scrisoarea pierdută (fără discuție, cel mai bun din colecție) de Bogdan-Alexandru Stănescu, Enescu. Caiete de repetiții de Dan Coman și Maria Tănase. O fântână pe un drum secetos de Simona Antonescu. De asemenea, e important să semnalez (chiar dacă nu toate textele selectate sunt relevante pentru subiect) și apariția unei antologii cu o tematică inedită: In the mood for love. Antologia prozei erotice feminine din România, selecție de Marius Conkan, Editura Paralela 45.

În ceea ce privește proza destinată celor mici, o ducem din ce în ce mai bine în ultima vreme, sunt tot mai multe proiecte editoriale originale locale, tot mai mulți autori români se „reprofilează“, îndrăznesc să încerce să scrie și pentru copii și tineri (unii reușesc să o facă excelent), se publică continuu, iar acesta mi se pare un semn de bun augur. Sper ca, în curând, să se maturizeze puțin mai mult zona și să fie luată în serios și această literatură în plan „oficial“ – mă refer la faptul că lipsesc cu desăvârșire zona de critică de întâmpinare pe această „felie“, recunoașterea de un soi sau altul (cum ar fi premiile), evenimentele de tipul festivalurilor (cu două-trei excepții, cum ar fi Festivalul Internațional de Literatură și Traducere de la Iași, care a integrat de doi ani și literatura pentru copii în programul său, sau Festivalul de lectură pentru copii Narativ al Asociației Curtea Veche) etc. Iar generațiile viitoare de cititori nu pot fi crescute altfel, de aceea e imperativ să existe niște direcții coerente și în acest sens.

Închei mica paranteză. Din ceea ce am apucat să citesc până acum (mai puțin, din păcate, comparativ cu alți ani), mi se par importante continuarea seriei inițiate de Laura Câlțea, Istoria povestită copiilor, cu volumele Regina Maria și Marea Unire și Mihai I, regele-copil și pecețile de mărgean de Simona Antonescu, ilustrații de Alexia Udriște (Editura Nemi), debutul seriei Andilandi (Călătoria lui Vlad pe Celălalt Tărâm și Aventura gemenilor Andrei și Lucia dincolo de Poiana Vie) de Sînziana Popescu (tot la Nemi), 1001 de nopți. Basme arabe istorisite (vol. I) de Eusebiu Camilar, ilustrații de Ana Alfianu (colecția Humanitas Junior, Editura Humanitas) și apariția splendidului volum Puiul de balaur, puiul de zmeu și puiul de om de Florin Lăzărescu, ilustrații de Raluca Burcă (colecția Codobelc, Editura Cartier).

Sigur că la capitolul de traduceri din proza străină lucrurile stau admirabil, piața editorială de la noi e din ce în ce mai sincronizată cu noutățile care apar peste hotare (în special din zona literaturii anglo-saxone, așa cum se întâmplă în toată lumea, dar ar fi minunat dacă editorii români s-ar concentra și pe literaturile învecinate, de pildă). De aceea devine extrem de dificil să cuprinzi tot ceea ce a fost publicat într-un an, sunt sute, mii de cărți. Totuși, dintre toate, îndrăznesc să decupez puțin.

Astfel, cele mai însemnate traduceri ale anului mi s-au părut Ce simți în jurul gâtului (proză scurtă) de Chimamanda Ngozi Adichie, Fiul lui Iisus (proză scurtă) de Denis Johnson, Viață sălbatică (roman) de Richard Ford, Dacă strada Beale ar putea vorbi (roman) de James Baldwin – primele trei traduse de Anca Dumitrescu și Elena Marcu și apărute în colecția CTRL+F, coordonată de John Freeman, iar cea de-a patra tradusă doar de Elena Marcu, toate publicate la Black Button Books; ultimele trei sunt niște recuperări extraordinare –, Inima cedează ultima (roman) de Margaret Atwood, Cântecul lui Solomon (roman) de Toni Morrison și Sistemul periodic (roman) de Primo Levi – primele două traduse de Irina Negrea, a treia de Vlad Russo, prima apărută în seria de autor Margaret Atwood, celelalte două în colecția Cărți cult, Editura Art –, Pachinko (roman) de Min Jin Lee – traducere de Cristina Nan, colecția Babel, coordonată de Dana Ionescu, Nemira –, Mori, iubitule! (roman) de Ariana Harwicz – traducere de Liliana Pleșa Iacob, colecția Endorfiction, coordoantă de Alexandra Rusu, Editura Vellant –, Poartă-ți plugul peste oasele morților (roman) de Olga Tokarczuk și Mașinării ca mine (roman) de Ian McEwan – prima tradusă de Cristina Godun, a doua de Dan Croitoru, amândouă din colecția Biblioteca Polirom, seria Actual, coordonată de Bogdan-Alexandru Stănescu, Polirom –, Soniecika. Înmormântare veselă. Minciunile femeilor de Ludmila Ulițkaia și Vizuina. Proză postumă de Franz Kafka – prima tradusă de Gabriela Russo, a doua de Mircea Ivănescu, într-o ediție îngrijită de Roxana Albu, prima din colecția Raftul Denisei, coordonată de Denisa Comănescu, a doua apărută în seria de autor Franz Kafka, amândouă la editura Humanitas Fiction. Totodată, recomand și Necunoscuta din Berlinul de Est de Immanuel Mifsud – trad. de Ioana Văcărescu, colecția Babel, coord. de Dana Ionescu, Nemira –, Grădinarul din Oceakov de Andrei Kurkov – traducere de Antoaneta Olteanu, colecția Ficțiune fără frontiere, Editura Paralela 45 – și Acolo unde cântă racii de Delia Owens – traducere de Bogdan Perdivară, colecția Literary Fiction, coordonată de Magdalena Mărculescu, Editura Pandora M –, autori mai puțin cunoscuți poate, dar cu formule literare și povești atât de atipice, încât merită atenția voastră. De asemenea, semnalez și (doar) trei reeditări cruciale: seria Dune de Frank Herbert (superbissim grafic) – tradus de Ion Doru Brana, colecția Armada Clasic, imprintul Armada al Editurii Nemira, coordonată de Marian Coman –, Proiectul Lazarus de Alexander Hemon (un scriitor absolut minunat) – traducere de Dan Sociu, Black Button Books – și, grație Nobelului, Frica portarului înaintea loviturii de la 11 metri de Peter Handke – traducere de Corina Jiva, prefață de Victor Scoradeț, Editura Art.

În fuga tastaturii, semnalez și cinci traduceri fermecătoare din proza străină pentru copii și tineri: Vestita invazie a urșilor în Sicilia,de Dino Buzzati, cu ilustrațiile autorului – traducere de Corina Anton, colecția Polirom Junior, coordonată de Bogdan-Alexandru Stănescu, Polirom –, Alisa în Țara Oglinzii repovestire și ilustrații de Tony Ross, după cartea lui Lewis Carroll – tradusă de Florin Bican, colecția Funny Green, Editura Arthur –, Întoarcerea Fermecătoarei (seria Tărâmul poveștilor, partea a II-a) de Chris Colfer – traducere de Mihaela Doagă, Editura Nemi –, Băiatul din bulă de Stewart Foster – traducere de Adrian Deliu, colecția Premium Junior, Editura Gama – și Păpușa de cârpă de Michael Ende, ilustrații de Roswitha Quadflieg – tradusă de Gabriel H. Decuble, Editura Vlad și cartea cu Genius. Reeditarea cea mai valoroasă cred că este Povești corecte politic de adormit copiii de James Finn Garner – traducere de Felicia Mardale, colecția Humanitas Junior, Editura Humanitas. Iar o carte de colecție pentru orice cititor împătimit este romanul grafic …Să ucizi o pasăre cântătoare, de Harper Lee, ediție adaptată și ilustrată de Fred Fordham – traducere de Tatiana Malița, colecția Polirom Junior, coordonată de Bogdan-Alexandru Stănescu, Polirom.

Poezie

Din orice unghi ai privi, poezia română contemporană a fost anul acesta sub semnul femininului – în sensul că cele mai bune volume au fost semnate de poete aflate fie la debut, fie deja cu câteva volume la activ. Și parcă s-a publicat mai mult decât în anii precedenți.

Debuturile excepționale sunt, în opinia mea, Industria liniștirii adulților de Anastasia Gavrilovici și Scrum de Veronica Ștefăneț – amândouă apărute în colecția Opera Prima a Casei de editură Max Blecher. Revenirile excelente sunt Minunata lume Disney de Elena Vlădăreanu și Berlin de Krista Szöcs – amândouă din colecția Vorpal, coordonată de Svetlana Cârstean, Nemira –, Pulsul nu poate fi minimalist de Mariana Codruț – Editura Paralela 45 –, Psalmi de Radu Vancu, Thanato Hotel de Livia Ștefan și Soft guerrilla de Teodora Coman – toate publicate în colecția Plantații, Casa de editură Max Blecher –, Bazarul culegătoarei de Doina Ioanid – Casa de pariuri literare –, Uau de Dan Sociu – ilustrații de Ioana Drogeanu, Polirom –, Delacroix este tabu. Amendamentele lirice de Medeea Iancu – Editura frACTalia. Cel mai așteptat comeback poetic al anului a fost cu siguranță cel al lui Florin Iaru, după o pauză de 30 de ani – volumul se numește Jos realitatea! și a apărut în colecția Biblioteca Românească a editurii Paralela 45. Cea mai însemnată reeditare cred că este volumul de debut al lui Florin Partene, Reverența – ediția a III-a, revăzută, colecția Poezia deceniului I, Tracus Arte. Iar cea mai faină antologie este, de departe, Un secol de poezie română scrisă de femei, vol. I (1990-2019), editată de Alina Purcaru și Paula Erizanu, Editura Cartier. Deloc de neglijat (ba dimpotrivă!) este și antologia Unsprezece tineri poeți din Chișinău, în selecția lui Dumitru Crudu, publicată la Casa de pariuri literare.

Dintre traduceri, notez cinci care nu ar trebui să lipsească din nici o bibliotecă personală: Opera poetică (II) de Paul Celan – traducere de George State, postfață de Andrei Corbea, colecția Biblioteca Polirom, Polirom –, Poeme alese de Anne Sexton – traducere de Diana Geacăr și Cătălina Matei, Editura Tracus Arte –, Tot ce poți cuprinde cu vederea. Antologia poeziei ruse contemporane, selecție, traducere și note de Veronica Ștefăneț și Victor Țvetov, prefață de Alexandru Vakulovski, Editura Paralela 45 –, Flacăra de Leonard Cohen, ediție de Robert Faggen și Alexandra Pleshoyano, prefață de Adam Cohen, traducere de Florin Bican, colecția Biblioteca Polirom, Polirom – și un volum al unui autor care-mi place mult, dar e (aproape) necunoscut la noi: Înainte să inventez căderea de Gheorghi Gospodinov – traducere de Claudiu Komartin și Lora Nenkovska, colecția Hors collection, Casa de editură Max Blecher.

Non-ficțiune

Exact ca în cazul traducerilor din literatura străină ori a literaturii pentru copii autohtone, și piața de non-ficțiune locală s-a dezvoltat enorm în ultimii trei-patru ani. Și nevoia de astfel de cărți se simte din ce în ce mai puternic. Dar întotdeauna e loc de mai bine, vorba aceea.

Pentru că ițele sunt foarte complicate în ceea ce privește non-ficțiunea (avem extrem de multe domenii, subcategorii etc.), iar spațiul meu limitat, o voi împărți doar în două categorii: cea română și cea străină.

Cred că volumul-vedetă românesc al anului este Arheologia iubirii. De la Neanderthal la Taj Mahal de Cătălin Pavel, apărut la Humanitas – fără precedent în spațiul nostru, o carte de popularizare a arheologiei, scrisă impecabil din toate punctele de vedere. 2019 nu ar arăta la fel fără Despre creierul femeii și alți demoni. Antologia textelor publicistice de Sofia Nădejde – ediție îngrijită de Maria Cernat și Adina Mocanu, colecția Sinteze, Editura Paralela 45 –, Bărbați fără degete și alte amintiri penibile de Petru Cimpoeșu –Polirom –, În căutarea corpului regăsit. O ego-analiză a spitalului de Vintilă Mihăilescu – colecția Plural M, Polirom –, Dicționar de locuri literare bucureștene de Andreea Răsuceanu și Corina Ciocârlie – Humanitas – și Copilăria. Reconstituiri literare după 1989, de Ștefania Mihalache – colecția Sinteze, Editura Paralela 45. Proiectele editoriale inedite mi s-au părut a fi fost volumele colective Dragă Virginia. Scrisori din țara mea – Black Button Books – și Zoe, fii bărbată! Coduri de gen în cultura României contemporane, volum coordonat de Mihaela Ursa și îngrijit de Adrian Tătăran și Alexandra Turcu – colecția Sinteze, Editura Paralela 45.

Dintre traduceri, păstrez și trec în revistă următoarele titluri: Dragă Ijewawele: un manifest feminist în cincisprezece sugestii de Chimamanda Ngozi Adichie – traducere de Aurelia Ulici, Black Button Books –, Animalul povestitor. Cum ne fac poveștile oameni de Jonathan Gottschall – tradusă de Smaranda Nistor, colecția Versant, coordonată de Doru Someșan, Editura Vellant –, Învățare de Tara Westover – traducere de Paul Slayer Grigoriu, colecția Narator, Editura Publica –, Sfârșitul bibliotecii mele de Alberto Manguel – traducere de Bogdan-Alexandru Stănescu, Nemira –, Legături pierdute. Cauze reale ale depresiei și soluții surprinzătoare de Johann Hari – traducere de Oana-Marina Badea, colecția Psihologie pentru toți, Editura Trei –, Ca un hoț ziua în amiaza mare. Puterea în epoca postumanității de Slavoj Žižek – traducere de Ciprian Șiulea, colecția Cartier istoric, Editura Cartier –, Visele insomniacului de Vladimir Nabokov, antologate, editate și comentate de Ghennadi Barabtarlo – traducere de Veronica D. Niculescu, colecția Biblioteca Polirom, seria de autor Vladimir Nabokov, Polirom.

În loc de final

Firește că anul a început din nou pentru mine cu o listă (consistentă!) de lecturi, volume restante de anul trecut – mai ales că enorm de multe cărți sunt publicate pe ultima sută de metri, în noiembrie, odată cu târgul de carte Gaudeamus. Vi le împărtășesc pe primele cinci, poate vă inspiră: Sonia ridică mâna de Lavinia Braniște (roman, Polirom), Tonomatul de Andrei Panțu (proză scurtă, debut, Humanitas), Trei femei de Lisa Taddeo (non-ficțiune, Editura Litera), Foame. Memoriile corpului (meu) de Roxane Gay (non-ficțiune, Black Button Books), Recuperarea. Ce urmează după dependență, de Leslie Jamison (non-ficțiune, Editura Publica).

În cele din urmă, cu permisiunea dumneavoastră, nu pot pune punct materialului de față fără a enumera măcar și volumele apărute în colecția n’autor a editurii Nemira, colecție pe care am bucuria să o coordonez. Ele mi-au fost cele mai aproape cărți anul trecut, de fapt, însă, din rațiuni evidente, le-am exclus din această retrospectivă. Așadar, în 2019 au apărut Omulețul din perete și alte povestiri fantastice (proză scurtă) de Marian Coman, Fetiș (proză scurtă) de Horea Sibișteanu, Mila 23 (roman, debut în proză) de Dan Ivan, Candido (proză scurtă, debut în proză) de Doru Preda, Varșava (proză scurtă, debut în proză) de Ana Donțu, și Câteva feluri de a dispărea (proză scurtă) de Flavius Ardelean.

Așa. Iar acum, zic să avem lecturi splendide și-n 2020.

Galerie foto