Sunt cărți care nu pot fi transpuse în film? Sau totul e doar o chestiune de timp și bani? Asta e întrebarea pe care și-o pune „The Guardian“ la anunțul că Netflix va adapta seria BD Sandman a lui Neil Gaiman sub forma unui serial TV. După aproape trei decenii de încercări eșuate de adaptare, Sandman a fost considerat „de nefilmat“. La fel ca un roman de Gabriel García Márquez (Un veac de singurătate), și el în șantier la Netflix. Ce mai înseamnă, de fapt, „de nefilmat“?, se întreabă „The Guardian“.
– „Am încercat și n-am reușit“ – o scuză pentru nenumărate filme care sunt în continuare prizoniere în faza de dezvoltare: Paradisul pierdut, după John Milton, sau Blood Meridian, după Cormac McCarthy.
– „Am încercat și a ieșit prost“ – exemplul cel mai bun este filmul extrem de prost primit de public și de critică bazat pe seria Dark Tower a lui Stephen King. Sau Atlas Shrugged, bazat pe cartea lui Ayn Rand, care, după o prima parte dezastruoasă, a fost continuat cu alte două părți pe care chiar nimeni nu avea chef să le vadă.
– „Nu ne permitem financiar“ – unele adaptări necesită bugete uriașe pe care producătorii nu sunt dispuși să le investească. Stăpânul inelelor a fost făcut abia când tehnologia a fost suficient de ieftină pentru a realiza viziunea lui Tolkien, dar chiar și așa a înghițit un buget uriaș. De asemenea, despre Sandman se spune că va fi cel mai scump serial pe care îl vor produce studiourile DC Comics.
– „Nu este comercial“ – Asta înseamnă, în cazul pieței americane, că filmul este într-o altă limbă și trebuie subtitrat. Este o problemă care a împiedicat ani de zile adaptarea cărții Un veac de singurătate. Gabriel García Márquez a insistat ani de zile că un eventual film trebuie neapărat vorbit în spaniolă. Netflix s-a conformat pentru că știe că trăim într-o eră în care până și americanii pot citi subtitlurile.
– „Am încercat și ne-a ieșit“ – nu sunt multe cazuri dar există reușite notabile: Cloud Atlas, adaptarea surorilor Wachowski a cărții lui David Mitchell, filmul lui Paul Thomas Anderson bazat pe romanul Inherent Vice a lui Thomas Pyncheon sau recentul serial Catch-22, bazat pe cartea lui Joseph Heller.
Sau poate, spune „The Guardian“, am ajuns în era în care „de nefilmat“ a ajuns să se refere doar la cărți „de necitit“, etichetă pe care mulți se grăbesc să o aplice unor romane semnate de Joyce sau Virginia Woolf, de Pyncheon sau David Foster Wallace. Ori poate că totul este o chestiune de răbdare, până când și aceste cărți vor fi transpuse pe micile sau marile ecrane.