Politicienii Europei și-au găsit o nouă preocupare de căpătâi: să își convingă cetățenii să lase prezervativul în ambalaj, astfel încât să producă țării cât mai mulți copii.
Anul 2020 a început cu mari îngrijorări guvernamentale la adresa bebelușilor, sarcinii, nașterilor și alte aspecte care în mod normal țin de o intimitate înconjurată de patru pereți. De exemplu, prim-ministrul Ungariei Victor Orban a hotărât în luna ianuarie ca statul să preia șase clinici private de fertilitate, declarând că domeniul fertilității este unul de „importanță strategică națională“. Clinicile guvernamentale vor oferi gratuit tratamente care altfel sunt extrem de costisitoare, rezultatul așteptat fiind apariția pe lume a 4.000 de copii până în 2022. Aceasta este doar cea mai recentă măsură din marele plan „Salvați Națiunea“ al Ungariei. În 2019, guvernul anunța că acordă împrumuturi preferențiale pentru femeile care se căsătoresc până în 40 de ani, iar condițiile de împrumut sunt extrem de favorabile cuplurilor care fac copii: pentru cuplurile cu doi copii suma care trebuie returnată se reduce cu o treime, iar pentru cele cu trei copii datoria se anulează complet.
Deși la suprafață nimic nu sună rău, motivele din spate sunt dătătoare de fiori. Atunci când a dezvăluit planul de încurajare a sporului demografic, Orban a declarat că în Vest declinul este compensat de imigrație, dar că Ungaria nu dorește această soluție: „Avem nevoie de copii maghiari“. Ba mai mult, măsurile sunt subtil gândite să favorizeze în primul rând acele clase care nu sunt afectate de sărăcie: măsurile constau fie în împrumuturi, fie în scutiri de taxe — ceea ce înseamnă că publicul țintă ar fi persoanele care au deja locuri de muncă. Discursul public pe tema demografiei este mai degrabă unul conservator, accentul punându-se pe „rolul de mamă“ al femeii și pe nevoia de a „proteja valorile familiei“.
Aceleași gânduri nobile au umflat și pieptul lui Putin la începutul acestui an: „Destinul Rusiei și perspectivele sale istorice depind de câți vom fi în viitor“. Pentru a spori numărul cetățenilor ruși, a anunțat extinderea ajutorului financiar, aproximativ 6.800 de euro, care se acorda la cel de-al doilea copil și spre familiile care așteaptă primul copil.
În Polonia, guvernul conservator a introdus din 2015 un program intitulat Polonia 500+, prin care se oferă o alocație de 500 de zloți pe lună, echivalentul a 120 de euro, pentru fiecare copil. O familie cu trei copii poate astfel primi echivalentul unui salariu minim lunar.
Și țările mai vestice se îngrijorează de scăderea demografică, deși în cazul acestora motivația ține mai degrabă de nesustenabilitatea sistemului de pensii, iar printre măsuri se numără și încurajarea imigrației, nu stimularea ratei fertilității. Există, mai nou, și un comisar european pentru „demografie și democrație“ (reunite probabil pentru că rimează), al cărui obiectiv este să gândească măsuri împotriva declinului demografic.
Desigur, începutul anului a fost marcat de preocupări asemănătoare și în România. Au existat dezbateri îndelungate despre dublarea alocațiilor pentru copii, cu îngrijorări legate de familii care ar putea să face copii doar pentru a huzuri pe cei 300 de lei dați din buzunarul statului. Iar primarul din Tîrgu Mureș a împărtășit public o strategie prin care să aibă copii doar familiile „bune“. Într-o Românie paralelă, în 2019 s-a înregistrat anul cu cel mai mic număr de nașteri în ultimii 53 de ani.