Recviem pentru Est, aparent o poveste de spionaj cu scenariu tipic, este in primul rind un roman al cautarii de sine, dar si o intoarcere in trecutul innegurat al perioadei sovietice, dominat de razboaie, violuri si crime odioase, camuflate de istoria oficiala in haina eroismului si a patriotismului. Recviem pentru Est este un roman care incearca sa spuna adevarul, acel adevar ascuns, care se iveste uneori „din spatele fotografiilor falsificate dintr-un album de familie”, marele adevar care, odata evocat, „se transforma neincetat, dind nastere unor mici adevaruri tulburi, fugare, tentaculare”, greu de surprins, adevarurile taiate „in bezna irespirabila” a razboiului, descris de Makine cu maiestrie si talent, asa cum doar Celine stia sa o faca. Dar mai exista si un alt adevar, spune Andrei Makine, „un adevar al tacerii”, ce urmeaza pretentiei noastre de a intelege trecutul, de a ne redobindi identitatea. La capatul acestei cautari disperate a adevarului se afla de multe ori deznadejdea si tacerea.
In Recviem pentru Est sint trei voci narative care povestesc, incercind sa surprinda, uneori cu pretentia unei obiectivitati istorice, intimplarile a trei oameni, din trei generatii diferite: fiul, tatal si bunicul, plimbind cititorul prin toata istoria Uniunii Sovietice, asemanata cu un turn Babel, „cimentat cu visuri si singe”, care se darima treptat, etaj cu etaj, „transformindu-si galeriile oglinzilor intr-un morman de oglinzi deformate, iar perspectivele in fundaturi… „.
Intr-un neincetat du-te-vino intre trecut si prezent, acest roman, care condamna ororile comuniste si persecutiile la care a fost supus poporul rus de-a lungul timpului, este plin de violenta, dar si de lirism, este grav si citeodata ironic. Unul dintre citatele care deschid romanul lui Andrei Makine, si care ridica mai multe intrebari referitoare la felul de a fi al rusilor, ii apartine lui Friedrich Nietzsche, din Amurgul idolilor.
Traducere din limba franceza de Ileana Cantuniari,
colectia „Biblioteca Polirom”, Editura Polirom, 2008, 25.95 lei