O veste bună de pe frontul împotriva uitării: casa de la Mihăileni, județul Botoșani, a compozitorului George Enescu va găzdui programul „Academia de Muzică și Educație pentru Copii“, cu sprijinul UiPath Foundation, prestigioasa fundație care se implică în susținerea viitorului copiilor și al comunităților lor. Despre acest proiect, pentru care a pledat din toată inima și regretatul jurnalist Victor Eskenasy, am stat de vorbă cu pianista Raluca Știrbăț, președinta Societății Internaționale „George Enescu“ din Viena, cea care a reușit să claseze casa enesciană de la Mihăileni ca monument istoric și să se implice în ceea ce a însemnat practic salvarea unui obiectiv de patrimoniu, cu sprijinul Fundației Pro Patrimonio, al Ordinului Arhitecților din România, al Fundației Remember Enescu și al donațiilor private.
Raluca Știrbăț, fără tine, casa Enescu de la Mihăileni ar fi fost astăzi încă un monument îngropat în uitarea indiferenței românești. Acest nou proiect legat de Mihăileni e practic dovada că lupta ta nu a fost în zadar și că acest obiectiv de patrimoniu este, așa cum ți-ai dorit, un loc viu. Ce va însemna concret „Academia de Muzică și Educație pentru Copii“ și cui se adresează?
Zilele acestea am absolvit încă o aniversară brâncușiană, iar imaginea găinilor prin casa natală mi-a provocat un dureros déjà-vu al primelor acțiuni de la Mihăileni. Mă bucur că ne sunteți alături, sprijinind un demers început în 2013 chiar aici, în paginile acestei publicații, împreună cu Victor Eskenasy, fără al cărui entuziasm salvarea casei Enescu nu ar fi avut nici o șansă. Stadiul lucrărilor este avansat, s-a făcut gardul și lemnăria, se finisează interioarele și exterioarele, electricitatea, sistemul de supraveghere video și – pentru un plus de confort – o mică, dar funcțională, baie în spatele casei, apoi va fi adus mobilierul (deja restaurat). Menționez aici și cea mai recentă dintre donații, una foarte generoasă, datorată organizatorilor și participanților la „Balului boierimii române“ de la București din noiembrie 2019, unde am pledat – muzical și nu numai – pentru cauza casei împreună cu Alexandru Tomescu. Casa Enescu va adăposti „Academia de Muzică și Studiul Sunetului“, iar „Academia de Muzică și Educație pentru Copii“ este doar o parte a acesteia. Ideea unui centru educațional pentru copii a izvorât firesc din discuțiile purtate de arhitecții Șerban Sturdza și Raluca Munteanu cu meșterii care au lucrat la casă. Mulți au muncit în străinătate și regretă că, în România rurală, copiii lor nu au oportunități pentru a-și dezvolta potențialul așa cum au văzut „afară“. În consecință, putem spune că a fost chiar dorința lor ca noi să găsim un concept și modalități de punere în practică a unui spațiu unde copiii să se apropie de muzică, pentru că la ora actuală la școală – o știm cu toții – se face muzică puțin și superficial (chiar în școlile din orașe, darămite în cele de la țară).
Astfel, procesul de restaurare s-a desfășurat fără a pierde din vedere scopul final, anume cel de a face dintr-o casă memorială un loc viu, în care se face pur și simplu muzică, în toate formele și modurile, la toate nivelurile și pentru toate vârstele, servind nu doar unei „elite“ muzical-școlare (copii și studenți din instituții de specialitate), ci și copiilor din medii defavorizate, familii dezmembrate sau cu posibilități financiare limitate. Pe românește, copii necăjiți. Cred că asta l-ar fi făcut pe Enescu fericit.
De când va fi funcțională Academia de la Mihăileni și ce înseamnă practic implicarea UiPath Foundation?
În cadrul parteneriatului cu UiPath, Casa Enescu va fi utilizată pentru un program complementar de educație, Future Acceleration Program, care sprijină accesul la educație pentru 20 de copii din familii vulnerabile. Activitățile încep la sfârșitul lui martie și se adresează, deocamdată, copiilor din clasele V-VIII, cu ore de muzică extra școlare și predarea unor noțiuni muzicale de bază. Pentru început, vor învăța să cânte din voce (veți fi surprins câți copii au blocaje la ceea ce ar trebui să fie cel mai natural lucru din lume, din cauza traumelor de acasă și din anturaj), din fluier (blockflöte), vom încropi un cor.
Mai apoi, dorim includerea casei Enescu într-un circuit de rezidențe artistice pentru muzicieni profesioniști care să-și petreacă aici timpul de studiu, cercetare, compoziție. E un loc ideal pentru a scrie o carte, o teză de doctorat, a compune sau a învăța o sonată.
Cum ai reușit să atragi această prestigioasă fundație în demersul de a transforma Casa Enescu de la Mihăileni într-un loc care să onoreze memoria enesciană și să schimbe ceva în viața celor din comunitate?
Este meritul arhitectului Șerban Sturdza de a fi atras și convins UiPath să se alăture și să se implice în proiectele de la Mihăileni.
Între muzicienii care au participat la proiectele Casei Enescu de la Mihăileni, cu activități și cursuri muzicale, s-a numărat și violonistul Alexandru Tomescu. Vor mai exista aici proiecte muzicale? Ce planuri ai pentru Mihăileni în 2020? Când te revedem pe tine cântând în România, în special aici, dar și pe alte scene?
Sigur, știu că Alexandru își continuă masterclassul și în această vară. În ceea ce mă privește, având în vedere „dependența“ mea de instrumentul pian, nu am putut încă demara activități concrete (oricum, mai întâi trebuia finalizată casa). Dorim organizarea în luna august a unui eveniment pentru a marca finalizarea restaurării (data ideală ar fi în preajma zilei de naștere a „domnului compozitor“). Și vă mai dau o veste: avem pian! Un Bösendorfer superb, nu doar într-o stare excepțională, dar și cu o descendență aparte: a aparținut lui Mircea Vulcănescu și a fost donat Casei Enescu de moștenitorii acestuia. Pe acest pian a cântat, între alții, Dinu Lipatti. Uneori, planetele se aliniază… Referitor la 2020-ul meu, anul vine cu proiecte de discuri și concerte (Austria, Franța, Japonia). În România voi reveni la București, Timișoara și Iași cu concerte de Bentoiu, Liszt și Grieg.
Mesajul tău, cel al unui muzician care trăiește la Viena, un veritabil ambasador și apologet al artei și moștenirii enesciene, pentru cititorii „Suplimentului de cultură“.
Invit cititorii Dvs. să se implice activ în păstrarea patrimoniului prin donații, fiecare după puteri, și să devină membri ai Fundației Pro Patrimonio, pentru că, evident, Casa Enescu va avea permanent nevoie de sprijin pentru funcționare și întreținere. De asemenea, îmi doresc să devină consumatori de muzică „practicanți“, iar sălile de concert ale Iașului să fie pline, așa cum le păstrez în memorie din copilăria mea.
Apelez și la mintea cea din urmă a politicienilor, sperând că vor înțelege că am fost binecuvântați cu un ax cosmic ce taie zodiacul în două (Brâncuși, 19 februarie – Enescu, 19 august) pentru care alte nații ne privesc cu admirativă invidie și perplexă neînțelegere față de indiferența noastră cronicizată.
Mulțumesc mult.
FOTO 1: © Nicolae Alexa
FOTO 2: Arh. Raluca Munteanu