Avem o lungă tradiție în a modifica lumea din jurul nostru, mai ales pe cea animală, pentru a ni se potrivi cu nevoile. A fost mai întâi domesticirea, apoi selecționarea.
Recent, a apărut ingineria genetică, cea care a ridicat câteva sprâncene și îngrijorări etice. Acum, terenul de joacă s-a mutat în ingineriei biologice, acolo unde „îmbunătățim“ ființele vii cu câte un senzor și le trimitem în bătălie.
Niște greieri ar putea să ne salveze de viitoare atacuri teroriste cu bombe. Antenele lor au o capacitate naturală de a detecta elementele chimice din aer, informație pe care o transmit prompt unei părți din creier. O universitate din Missouri a decis să intercepteze informația pe traseu, așa că le-a implantat niște electrozi, după care a făcut teste cu vapori a unor substanțe. Studiind semnalele dinspre antene spre creier, au observat că fiecare substanță avea semnalul ei și se putea identifica repede care substanță era explozivă, care era nedăunătoare și chiar să diferențieze între doi explozivi diferiți. Cercetătorii vorbesc deja de a trimite astfel de greieri în zonele în care se găsesc pachete suspecte, pentru a nu pune în pericol vieți omenești.
Acesta pare să fie viitorul, unul pe care pariază și armata SUA, care este de mulți ani în căutarea unei îmbinări perfecte între biologie și tehnologie, care să poată fi folosită în spionaj sau în luptă. În urmă cu mai bine de 14 ani, aceasta anunța că este în căutarea unor insecte ce pot fi teleghidate ca o mașinuță, capabile să poarte cu ele și diverse echipamente de spionaj, cum ar fi camere video sau microfoane minuscule. Ceea ce părea SF atunci este mult mai aproape de realitate acum.
În China, un o echipă de cercetare a găsit o modalitate de a opri și porni albinele în zbor, iar unul dintre cei care au răspuns apelului armatei americane a reușit să creeze o ciber-molie, al cărui zbor putea fi controlat de oameni.
În comparație cu tehnologia făcută de la zero de om, natura are numeroase avantaje. În primul rând, „bateria“: ființele vii sunt capabile să își genereze singure energie, în timp ce până și cele mai sofisticate mini-drone își consumă energia în câteva zeci de minute. Apoi, animalele se pierd mult mai ușor în peisaj și e greu de suspectat de spionaj un gândac de bucătărie, chiar și de către cei mai paranoici. În al treilea rând, e pur și simplu mai ieftin.
De exemplu, tehnologia de a controla mersul gândacilor de pe telefon este atât de comună încât poate fi cumpărată azi de oricare dintre noi, cu doar 150 de dolari. Cumpărătorul primește un kit care conține un gândac viu, senzorii care trebuie implantați și o serie de instrucțiuni pentru cum se realizează această operație pe un gândac. Se numește „RoboRoach“.
În ceea ce privește etica exercitării controlului asupra animalelor, agențiilor guvernamentale le place să reamintească trebuie pusă în balanță suferința animalelor cu faptul că animalele pot salva vieți umane și că au ajutat oamenii în spionaj și război încă din perioada romană. Numai în ultimii ani au fost suspectate de spionaj: o balenă, 14 veverițe, diverse șopârle, un șoim, un delfin și un vultur. Publicul larg însă nu e pregătit să controleze animale ca pe o mașină. Deși „RoboRoach“ există de cel puțin șapte ani, pe site-ul respectiv se vând mai bine experimentele cu senzori pentru plante, iar cel mai bine se vând instrumentele pentru experimentarea pe propria persoană.