Barul se cheama Divar si am inteles ca e o combinatie intre bar si divan. Pentru ca in stabilimentul lui Tudor N. (patron si nefumator) nu exista scaune ori mese, exista doar divane. Divane foarte late, acoperite cu perne de toate soiurile, pe care poti (sau chiar trebuie) sa te intinzi. Cind am vazut locul respectiv, mi-a venit in minte imaginea unor prieteni foarte buni care stau intinsi pe iarba cu fata in sus (sau cu burta la soare) si palavragesc tot felul de lucruri. Caci pe un divan incap doi oameni neinghesuiti, care se duc acolo citeva ore, ca sa povesteasca orizontal (dar nicidecum plat), sa scape de fumul si galagia din baruri si cafenele, sa se odihneasca putin. Divanurile de vorbit, asa le spun clientii, sau divanurile de soptit, pentru ca nimeni nu hahaie si nu tulbura tihna celorlalti. In mod clar, n-ai sa mergi acolo niciodata cu un partener de afaceri, cu o nevasta zgomotoasa sau cu un amant pretios. Vei merge doar cu un prieten foarte apropiat, cu care, poate, n-ai mai povestit de mult. Daca stai intins de tot, nu doar intr-o rina, poti sa te uiti prin hublourile montate foarte ingenios in tavan. Sint hublouri cu peisaje false, cu stepe, pesti si elefanti. Iar pe pereti, ca sa mai motiveze intr-un fel numele localului, patronul sau decoratorul lui au atirnat fotografii alb-negru si sepia cu dive. Cu dive jazz (Doris Day si Peggy Lee au niste poze extraordinare), dive Hollywood, dive europene. Printre ele s-au strecurat si citeva imagini cu Johnny Depp, singurul barbat printre atitea femei. Banuiesc ca pentru prezenta lui a fost de vina sotia patronului, o femeie fina, cu simtul umorului. Se serveste ceai pe niste noptiere de lemn inchis la culoare, ba chiar si sucuri naturale, vinuri si coniacuri foarte bune, deloc scumpe. Muzica e calda si calma, iar clientii pot sa faca propuneri de playlist. Va indemn hotarit sa mergeti si dumneavoastra acolo, chiar daca nu va pot spune exact adresa, pentru ca n-o stiu. Divarul s-a deschis doar in mintea mea. Deocamdata.
