Maria Adriana Hausvater, directorul general al Teatrului National Timisoara, sustine noua lege prin prisma faptului ca impune competitia. „Trecerea pe salarii prin evaluare, nu prin concurs, te obliga automat sa stii ce vrei sa faci. Actorii trebuie sa se prezinte in asa fel regizorilor, incit acestia sa doreasca sa ii distribuie. Poate ca, astfel, in citiva ani se vor cerne valorile, sau oamenii mai rezistenti – pentru ca nu intotdeauna rezista valorile, ci aceia care sint mai puternici; acest risc de probabilitate este inevitabil in viata. Ideea de a merge catre calitate, de a nu mai avea o trupa enorma angajata, ci de a-i pastra pe cei care sint buni e de salutat. E drept ca se poate ca, desi sa fii bun, sa nu fii distribuit intr-un an, caz in care se va tine cont de reluarile din anii anteriori. Problema apare daca nimeni nu te-a distribuit anul trecut si nimeni nu te distribuie nici anul urmator – atunci ceva nu e in regula cu tine.”
Directoarea Nationalului timisorean crede ca externalizarea serviciilor e o formula buna, care ar putea avea avantaje pentru ambele parti: „Daca esti nemultumit de un regim de opt ore zilnic, poti sa fii liber profesionist si vei fi angajat pe PFA sau iti faci SRL. Si automat, posibilitatile de cistig cresc. Daca noi am externaliza atelierele, ar cistiga foarte bine, pentru ca e scumpa manopera. Cind ne comandam o masa, nu lemnul din care e facuta ne costa mult, ci mina de lucru, iar ei ar fi foarte avantajati. Sigur ca le e frica de acea zi de miine in care nu stiu daca vor mai fi angajati sau nu, dar daca inteleg ca practic numai ei stiu sa faca obiecte de teatru, aceasta problema se rezolva de la sine. Arta, ca sa traiasca, trebuie sa aiba si va avea tot timpul specificul ei.”
Importul artistic va stimula concurenta
Ca director al Teatrului German de Stat Timisoara, Lucian Varsandan apreciaza ca noua reglementare va crea in timp bazele necesare unui sistem concurential si va stimula performanta. El crede ca trecerea de la un sistem caduc, bazat pe principiul „multi angajati platiti prost”, la o organizare mai flexibila si performanta nu se va produce in timp scurt si nu va fi nici nedureroasa: „Dar oricit de greu ar fi, o schimbare este necesara si fireasca. In privinta unui teatru care isi desfasoara activitatea intr-o alta limba decit cea a majoritatii populatiei, una din principalele schimbari va fi aceea ca actorii nostri se vor afla in concurenta cu colegii din spatiul de expresie germana, care este relativ apropiat geografic si unde exista foarte multi actori de talent care, in conditiile create prin noua lege, vor fi dispusi sa isi desfasoare activitatea pentru citeva stagiuni in Romania. Teatrul german din Ungaria trece deja printr-o astfel de experienta”.
„Daca sint bun, ce mi se poate intimpla?”
Pe Alina Reus, tinara actrita angajata a Nationalului timisorean, nu o sperie, ipotetic vorbind, alternativa trecerii pe un contract pe durata determinata, in conditiile in care are grija sa-si pastreze un nivel profesional respectabil: „Legea imi ofera siguranta ca daca sint un actor foarte bine pus la punct, profesional vorbind, am posibilitatea sa fiu recompensata material intr-o maniera decenta. Afisarea repertoriului si a distributiilor la inceput de stagiune imi vor permite sa-mi fac agenda personala pe lunile urmatoare, sa-mi confirm participarea si la proiecte din afara teatrului. Cit priveste evaluarea, informatiile sint deocamdata putine si nu foarte clare. Inteleg ca principalul criteriu va fi repetitivitatea, deci conteaza in cite proiecte esti implicat in teatru, ceea ce e bine. Problema este cum vom fi evaluati calitativ!”. De asemenea tinar, actorul Catalin Ursu se asteapta ca Legea 353 sa ii permita sa fie platit pe masura muncii prestate. „Nu mi-am facut pina acum un calcul ca sa-mi dau seama care ar fi posibilul meu salariu, fiindca nici nu cunosc regulile de calcul. Am doar incredere ca oamenii care ma reprezinta vor tine cont de situatia mea ca actor care munceste”, spune el.
Raspundere da, remuneratie ba
Consilierul juridic al Teatrului Maghiar „Csiky Gergely” din Timisoara, Peter Annamaria, face parte din acei angajati care nu beneficiaza de noile salarii, legea speciala cuprinzindu-i in grila doar pe aceia care efectueaza activitati specifice institutiilor de spectacole si concerte. Ea afirma ca o lege de genul acesta ar trebui sa cuprinda pe toata lumea. „E un inceput bun, dar ar trebui construit mai departe, fiindca serviciul juridic, ca si resursele umane sau contabilitatea reprezinta compartimente importante in orice institutie. Tot ce se intimpla in teatru trece prin contracte, ca atare raspunderea ar trebui sa se reflecte si in bani. Secretarul de stat a considerat ca trebuie sa externalizeze aceste servicii. Mie nu imi convine acest lucru, pentru ca, fiind SRL, sint nevoita sa-mi platesc contabil si am alte cheltuieli”, puncteaza ea.
Institutii de cultura, nu de binefacere
Legea 353/2007 nu se refera doar la teatrele dramatice, ci si la institutiile de concerte – filarmonici si scene lirice. „Avantajul acestei legi este ca poate permite unui artist sa fie platit intr-un mod decent, astfel incit acesta sa nu se mai umileasca”, subliniaza directorul Operei Nationale din Bucuresti, Catalin Ionescu Arbore. „Ramine de vazut daca normele vor permite ce promite legea. Ceea ce nu e rezolvat e faptul ca personalul administrativ nu este cuprins in grila de salarizare, negasindu-se o motivatie specifica pentru ceea ce face intr-o institutie de spectacol. Or, a face teatru inseamna necesitatea de a te adapta si familiariza cu tot ce inseamna teatru. Pina inveti pe cineva sa-si faca treaba bine, pierzi citiva ani. Toata lumea se sperie cind aude de evaluari si concursuri. E drept ca au existat timpuri cind acestea au fost arme pentru a scapa de neaveniti. Dar nu sintem institutii de binefacere, obligatia noastra este de a pastra oameni pregatiti. Sintem in plina societate de consum”, afirma el.
Ioan Coriolan Garboni, directorul Filarmonicii „Banatul” din Timisoara, pledeaza pentru o departajare salariala clara intre artisti, in functie de calitatea prestatiei lor: „De altfel, salariile mici sint si principalul motiv al exodului muzicienilor romani catre orchestre din strainatate”.
„Finantatorii privati nu ne privesc ca pe acordeonistii din tramvai”
Despre prevederile pe care Legea 353/2007 le are pentru teatrele independente, prima senzatie a actorului Ovidiu Mihaita, fondatorul trupei „Aualeu” – Teatru de Garaj si Curte, ar fi ca „se rupe ceva de la gura mesenilor pentru a da si nevoiasilor”. Trupa pe care o conduce el activeaza dupa cum ii este denumirea, in garajul si – pe vreme buna – curtea unui prieten, in Timisoara, iar spectacolele se joaca, afisele se innoiesc programatic si trupa are succes. „Este bine ca primariile vor avea posibilitatea si obligatia (intr-o anume masura) de a finanta companiile private de spectacole. In felul acesta se va putea asigura o continuitate a initiativei, care ar putea sa frizeze normalitatea”, comenteaza Mihaita. El considera gresit, totusi, ca finantatorul sa traseze un caiet de sarcini, sa impuna norme, edicte si cutume: „Initiativele de acest gen – teatre particulare – pornesc de cele mai multe ori din dorinta de libertate a creatorilor. Daca aceasta libertate este luata, in schimbul unor obligatii conditionate financiar, inseamna ca ne invirtim intr-un cerc vicios. Daca un organ al statului isi propune sa sprijine initiative private, ar trebui sa fie constient ca ofera sprijin pentru rechizite, nu pentru dulciuri”. Mihaita spera ca noua lege sa simplifice relatia dintre companii si autoritatile locale. „De cele mai multe ori, aplicatiile pentru fonduri sint adevarate interogatorii, precum chesturile, care dau senzatia ca vor sa verifice minutios veridicitatea raspunsurilor, iar acest lucru ne paseaza pe niste pozitii inferioare de jupuitori si profitori ai fondurilor, iar lucrurile nu stau deloc asa. In general, proiectele depuse de noi pina acum nu aveau ca deviz sume enorme, iar lucrul asta ii sperie pe unii, pentru ca ele dau impresia unor sume invecinate cu banii de buzunar. Am depus doar proiecte cu sume realiste, adica neumflate, iar daca un proiect nu e «grandios» ca suma, atunci el nu pare viabil – deci ce e de facut?”
„Aualeu” – Teatru de Garaj si Curte supravietuieste mai degraba cu sprijinul prietenilor si al apropiatilor, sprijin neconditionat de cele mai multe ori. „Pina in momentul de fata am fost finantati mai mult de catre organe neguvernamentale si de institutii particulare decit de cele de stat. Procedura e mult mai simpla, iar acesti finantatori nu ne privesc cu ochiul victimei pradate si nici ca pe acordeonistii din tramvai. Majoritatea scepticilor privesc initiativele de genul nostru cu ochiul antreprenorului mortuar… se asteapta de obicei trecerea in nefiinta prin neputinta de a plati facturile”, spune Mihaita.
Implementarea legii si costurile autoritatilor
Szabo K. Istvan a fost, vreme de cinci ani, director al Teatrului „Tomcsa Sandor” din Odorheiu Secuiesc. De curind este directorul Teatrului ARCA din Bucuresti si e de parere ca racordarea „asa-numitului mediu independent” la „circuitul oficial” va imbogati oferta artistica, prin sporirea programelor desfasurate de diversi operatori. El e convins ca noua grila de salarizare poate aduce o imbunatatire semnificativa a veniturilor angajatilor din institutiile de spectacole, totusi sesizeaza posibile dezavantaje la nivel de aplicare. „Avind exercitiul unor negocieri de buget, sint putin sceptic in privinta sustinerii rationale, de catre autoritatile publice, a institutiilor cu subordonare directa bugetelor locale, date fiind costurile mai ridicate ale implementarii”, spune el.