
L-am intilnit pe Marius Marian Solea intr-o dimineata, la Secretariatul de Stat pentru Culte. Stabilisem initial sa discutam la o cafea, in zona, dar s-a razgindit. Nu vroia sa le dea ocazia sefilor sai sa-l acuze ca lipseste de la birou. De cind a inceput razboiul cu Ministerul Culturii si Cultelor, sefii ii vineaza fiecare greseala, asteapta fiecare pas gresit sa-l dea afara, imi explica. „Am rezistat trei ani cu mari presiuni. Nu cred ca isi poate imagina cineva ce-am patit eu in timpul asta. De fiecare data i-am invins, sint victorii mute si anonime. O singura data daca am pierdut, e fatal. Dar fiecare victorie de-a mea ma pune intr-un pericol mai mare decit daca as fi fost invins. Fiecare victorie creeaza o reactie absolut incredibila.”
O lupta continua, asa isi vede acum poetul destinul, o lupta la care n-are voie sa renunte. „Este gresit sa cedezi. Noi sintem datori macar sa fim coerenti in ceea ce inseamna viata. Daca inima mea bate neconditionat, cum sa renunt eu? Este in afara logicii. Rezist. Poate e in defavoarea mea, dar rezist.”
Deocamdata nu stie cit mai e pina la capatul drumului, dar de la inceput a stiut unde vrea sa ajunga: sa-l vada inchis pe Adrian Iorgulescu. Functionarul e atit de convins de misiunea sa, incit afirma ca nici macar apropiatul final de mandat al ministrului nu-l va elibera de umbra sa, Marius Marian Solea. „Eu scap de ei odata cu alegerile, dar ei cum vor scapa de mine? In urma caror alegeri? E o chestiune simpla: cu cit semenii, oamenii sint mai cocosati, eu trebuie sa stau mai drept. In ciuda prejudiciilor personale pe care le am.” Asa declama.
Pachetele buclucase
Buba care l-a intors pe poetul si functionarul ministerului impotriva lui Adrian Iorgulescu si a „clicii sale” s-a spart la finalul lui 2005, odata cu demararea „Programului de diplomatie culturala”, prin care MCC anunta ca trimite 10.000 de pachete cancelariilor si parlamentarilor europeni, pentru a promova imaginea Romaniei peste hotare. O actiune perfect ilegala, sustine de atunci Marius Marian Solea pe unde are ocazia. A trimis zeci de adrese interne in care reclama neregulile, a chemat Curtea de Conturi, a depus plingere penala la Departamentul National Anticoruptie, impreuna cu Florin Chilian si George Mihalcea, a iesit la televizor si in presa. De trei ani, acuzele sint aceleasi.
Potrivit MCC, cele 10.000 de pachete contineau un set de CD-uri cu interpretari si compozitii enesciene, un album reprezentativ pentru profilul cultural al Romaniei, un DVD cu filme romanesti premiate la festivaluri internationale si o carte despre George Enescu. Marius Marian Solea a adunat acte si sustine ca ilegalitatile au fost comise din primul moment al programului: comanda pentru continutul pachetelor ar fi fost data inainte sa existe o hotarire de guvern care sa stabileasca suma care se aloca pentru acest program, dar mai ales inainte sa fie stabilita o comisie de negociere si receptie a pachetelor. Ministerul ar fi negociat direct cu patru firme achizitionarea produselor, in ciuda legilor care prevad ca achizitiile publice de peste 40.000 de euro se fac prin licitatie publica. MCC sustine ca receptia pachetelor s-a facut pe 6 si 14 decembrie 2005, in timp ce Ministerul Afacerilor Externe (MAE) a raspuns unei publicatii centrale ca pachetele plecasera deja de pe 19 si 20 noiembrie 2005, „incarcate in sase TIR-uri inchiriate si microbuzul MAE, plecarea facindu-se imediat dupa sigilare”.
De fapt, Marius Marian Solea e convins ca aceste pachete nici macar nu au existat. „E o chestiune de o banalitate evidenta: nici nu exista locul fizic, in MCC, care e un minister minuscul, de a receptiona 10.000 de colete. Nu se puteau receptiona decit in Sala Palatului si in Sala Sporturilor. Dar nu s-a receptionat niciodata nimic”, afirma Solea.
„Ministerul groazei, demnitarii crimei”
Faptul ca pina acum pare ca a luptat in zadar il macina pe Marius Marian Solea. Nu vrea sa recunoasca. Faptul ca unii il considera nebun il deranjeaza. Dar e convins ca e crucea lui. „Eu nu vreau sa schimb paradigma culturala a eroului. Nici a eroului antic, nici a celui modern. Eu indeplinesc un lucru banal. Pare anormal ce fac eu pentru ca nu face nimeni. Dar e banal, ar trebui sa faca toti. De aia pare anormal, pare o chestiune absurda”, imi spune.
In 2007 a scos si o carte: Ministerul groazei, demnitarii crimei. (Singur in mijlocul haitei). Jurnal de serviciu. Cu o prefata de Florin Chilian. Povesteste acolo ce-a patit in ultimii trei ani. Cartea e in librarii, dar varianta sa electronica, din calculatorul poetului si functionarului Marius Marian Solea, e adusa mereu la zi. Alte acte, alte informatii, alte ilegalitati. A ajuns deja la 864 de pagini. Si creste.
Povestea e veche
Ministerul Culturii s-a saturat de acuzatiile lui Solea. Admite ca s-au facut „mici erori”, dar afirma ca alte ilegalitati n-au existat. „Povestea celor 10.000 de colete nu este noua si nici atit de senzationala cum pare. Gratie domnului Solea, este redescoperita la intervale de timp, cu mereu proaspata uimire, de cite o publicatie. Programul – initiat de MAE – a fost verificat de doua controale ale Curtii de Conturi (in 2006 si 2007) care nu au constatat vreun prejudiciu material in derularea lui. Concret, continutul celor 10.000 de pachete a fost stabilit de o comisie mixta MAE-MCC-ICR, iar MAE a confirmat ca toate pachetele au ajuns cu bine la destinatie. Acesta este fondul problemei. Erorile birocratice mai mici sau mai mari – regretabile, fireste – in inregistrarea diverselor inscrisuri nu schimba aceasta realitate.”
„Pina la urma s-a optat pentru vechea formula”
De anul trecut, poetul a mai deschis un front de lupta cu ministerul: blocarea concursului pentru seful Biroului promovarea creatiei si mostenirii culturale scrise, unde lucra chiar el pina sa fie detasat la Culte. Miza: concursul ar fi ilegal, pentru ca MCC a impus participantilor sa aiba cel putin cinci ani de experienta in domeniu, desi legea cere doar doi. Marius Marian Solea e convins ca Adrian Iorgulescu a vrut sa-l impiedice sa intre in competitie – el nu are cei cinci ani de experienta. A reusit sa amine concursul din octombrie pina in februarie, apoi i-a invins. Dar de participat, tot n-a participat, pentru ca acum ar fi gasit alta conditie care sa-i blocheze calea. „Daca iau acest concurs, automat ma intorc la MCC in birou.”
Conducerea Ministerului Culturii sustine ca, de fapt, a urmat tocmai sfaturile lui Solea: „Chiar domnul Solea deplinge, intr-o carte recenta, lipsa de competenta a fostului sef al biroului in care a lucrat, provenita, in buna masura, din lipsa de experienta a acestuia.
Pentru evitarea pe viitor a unor situatii de acest tip, s-a ajuns la concluzia ca pentru ocuparea unei functii de conducere este bine ca experienta sa fie mai mare. Era o conditie care viza toate functiile de conducere din minister si nu avea nici un fel de legatura cu persoana domnului Solea. Pina la urma s-a optat pentru vechea formula, care presupune o experienta in domeniu de numai doi ani din partea candidatilor”.
E al nostru, nu-i al nostru
Ministrul Culturii se incurca in explicatii. In „Saptamina financiara” din 28 ianuarie anul acesta, Adrian Iorgulescu era citat cu urmatoarea declaratie: „Din cite stiu, cercetarea DNA a inceput in baza unui denunt facut de domnul Florin Chilian, cu care am un proces, si a unui fost salariat al MCC, care nu mai lucreaza la noi”.
L-am intrebat pe Adrian Iorgulescu, prin intermediul Biroului sau de presa, de ce a facut aceasta afirmatie, din moment ce Marius Solea a fost doar detasat la Secretariatul de Stat pentru Culte, aflat in cadrul Ministerului Culturii. Ni s-a raspuns cel putin ciudat: „Nu cunoastem contextul in care au fost puse intrebarile, dar presupunem ca raspunsurile domnului ministru vizau faptul ca Secretariatul de stat pentru Culte functioneaza la o alta adresa decit Ministerul Culturii si Cultelor. Altfel spus, domnul Marius Marian Solea nu isi mai desfasoara activitatea in sediul MCC”.