stiu sa-si poarte bucile..."
(Emil Brumaru)
De cind am nimerit prima data la Iasi, banatean blind si linistit, m-a impresionat stilul semi-agresiv in care isi impun personalitatea femeile capitalei culturale a Romaniei. Dovada va fi fiind si faptul ca sotia mea e tot moldoveanca (ieseanca si nemteanca) si, daca stai s-o asculti (ceea ce e foarte bine sa faci!), ea a preluat initiativa atunci cind ne-am cucerit – cum, de altfel, sint sigur ca s-a si intimplat.
Din pricina asta, jocul social dintre cele doua sexe are in Moldova – si in special in Iasi – un farmec aparte, uneori enervant, dar aproape intotdeauna atitator.
Nu vreau sa spun nimic care sa sune misogin sau discriminatoriu. Nu e cazul. Oricum, cei care cunosc modelul feminin impus de cintareata de muzica populara Sofia Vicoveanca – si atit de asemanator cu cel popularizat in toata lumea de italianca Sophia Loren – stiu despre ce vorbesc. O stiu si cei care traiesc in Iasi.
Eu uitasem. N-am mai stat de vreo sase ani in Iasi, asa ca e de inteles. Dar mi-am amintit repede. intr-o seara am intrat impreuna cu Alina la proaspat aparuta cofetarie Tufli, care preia un nume de traditie al cofetarilor ieseni: Tufli-ul interbelic, darimat dupa razboi. Ne-am oprit acolo de curiozitate: reclamele din ziare anuntau ca noul Tufli prepara niste prajituri unice in tara, facute dupa retetele originale ale cofetariei de odinioara. Asa ca ne-am dus spre galantar, ne-am uitat la numele absolut banale ale prajiturilor de dupa sticla, ne-am oprit o clipa, nedumeriti, dupa care Alina a intrebat, senina si cuminte, care sint prajiturile acelea a la Tufli – fiindca noi de fapt asta voiam: sa gustam si noi din farmecul dulce al Iasiului de odinioara.
La tejghea era o pustoaica din acelea. Fetiscana a avut o secunda – doar o secunda – de ezitare, care putea sa sugereze ca nu stia. Dupa aceea s-a repliat repede, s-a sumetit si a raspuns iar in stilul pe care il uitasem: „Da’ ce? Doar nu vreti sa va dau acum retetele originale?”. Pai, nu. Alina intrebase doar unde sint prajiturile a la Tufli, acelea originale. Am insistat. Fetiscana ne-a privit iar lung si, dupa inca o secunda de ezitare, ne-a replicat iar: „Nu, nu mai avem nimic”. „Dar ce fel de prajituri sint? Cum se numesc? Spuneti-ne una”, persista Alina. „Pfiiii… pai avem atitea feluri, ca nici nu stiu pe care sa vi le spun! Veniti miine dimineata, acum le-am terminat pe toate.” „Spuneti-mi macar un nume, ca sa stim ce sa alegem!” se incapatina Alina. „V-am zis… sint atit de multe, ca nici nu stiu pe care sa vi le spun”, veni raspunsul. Dupa care fetiscana s-a intors semeata pe calciie si s-a indepartat repede de noi, unduind din poponetul bine reliefat – un poponet notabil, de altfel.
Intr-o alta seara m-am intilnit cu Alina si cu o prietena de-a ei intr-o cafenea turceasca, una cum n-am vazut in Timisoara: cu muzica orientala, cu separeuri despartite de niste perdelute transparente, cu divane joase, acoperite cu perne moi, cu narghilele, cu chelnerite vesele si plinute… ce mai, o atmosfera de O mie si una de nopti! Pe divanul unde ne-am intins a aparut una din chelnerite, gata sa ne ia comanda. Eu am cerut o cafea. „Vezi ca are hel”, m-a avertizat prietena Alinei. Hel, adica nucsoara, dar nici o chelnerita nu-ti va spune asa ceva, fiindca „nucsoara” nu mai are aerul acela mistic-oriental. „Eu vreau cafea fara hel”, am precizat. In acel moment chelnerita s-a sumetit si, in aprigul stil moldovenesc, m-a corectat iute: „Poate ca nu stiati, dar cafeaua arabeasca se face numai cu hel”. „OK, eu o vreau fara.” „Nu facem fara”, mi-a aruncat ea dispretuitoare si s-a indepartat, unduind din poponetul bine reliefat – un poponet notabil, de altfel.
Stiu ca astea sint doar doua fapte diverse, marunte, poate nesemnificative. Sint insa intimplari cotidiene, pe care in Iasi le traiesti de citeva ori pe zi. Simti nevoia de afirmare, de impunere a puterii, pe care frumoasele de acolo o au din plin. Nu e o constatare sociologica, ci una pur empirica: Moldova seamana foarte tare din punctul asta de vedere cu Italia – cu sudul Italiei, cel sarac, dar aprig si cu mai multe Sophii Loren. Deocamdata noi n-am cucerit lumea cu asa ceva. O avem doar pe Sofia Vicoveanca si vreo citeva vedete TV bine infipte. Poate pentru ca n-am apucat sa construim inainte apeducte, temple si drumuri bine pavate. Dar si cind o sa le construim…