Centrul de Teatru Educațional Replika din București a împlinit cinci ani de existență. La o primă vedere, nu e prea mult, dar pentru o companie independentă din România e un test de anduranță.
Segmentul alternativ, al artiștilor care și-au ales freelancing-ul ca modalitate de a comunica cu publicul, nu are în țara noastră, din păcate, un sprijin constant și o protecție socială care să-i garanteze continuitatea. Motiv pentru care contorizarea unui cincinal în condițiile date chiar e un motiv de sărbătorire.
Compania are o echipă din care fac parte, încă de la început, două Mihaele, Mihaela Michailov și Mihaela Rădescu, prima e dramaturg, a doua, actriță, Radu Apostol (regizor), Viorel Cojanu (actor) și Gabi Albu (scenograf). Structura funcționează ca asociație culturală și include competențe din sferele de bază ale teatrului (text, direcție de scenă, amenajare scenografică, interpreți). În decursul acestor ani, datorită deschiderii și parteneriatelor, cvintetului de animatori li s-au adăugat și alte nume – Silvana Negruțiu (actriță) și Elena Găgeanu (artist video), plus o puzderie de colaboratori și voluntari care au gravitat în jur.
Replika și-a găsit propriul culoar estetic – teatrul educațional – propunându-și „să dezvolte și să promoveze programe de cercetare artistică și creații pe teme și subiecte stringente din societatea contemporană, valorizând o artă solidară cu lumea în care trăim. Centrul își propune să devină o platformă de creație pedagogică și artă participativă. Artiști, activiști, educatori acționează prin intermediul unor inițiative artistice, se educă reciproc și produc schimbări în societatea contemporană. Centrul se dorește a fi un spațiu al schimbării sociale prin arta educațională și creațiile deschise spre categorii marginalizate“.
E sinteza unei misiuni declarate încă de la înființare și în consonanța căreia s-au realizat producții și coproducții, workshopuri pentru adolescenți, s-au făcut turnee, au fost găzduite spectacole potrivite profilului instituțional, s-au tipărit cărți al căror conținut e atașat proiectelor ce dospesc în echipă. Teatrul celor de la Replika e un teatru socio-educațional, artă de însoțire a problematicii zilei. E un demers creativ preocupat de ficționalizarea unui real de unde artiștii culeg subiectele, investigându-le prin mijloacele tipice scenei.
Replika lucrează pe proiecte, pe alocări inconstante
Rezultatele muncii lor implicate sunt o construcție durabilă, sunt emoții așezate în mintea și sufletele publicului, în interesul arătat de specialiști și în Premiul British Council România (2018) pentru ceea ce au reușit într-un timp atât de scurt și cu atât de puține mijloace. Ca orice inițiativă independentă, și Replika lucrează pe proiecte, pe alocări inconstante.
Lipsa de predicție financiară e cea mai mare provocare căreia a trebuit să-i facă față mereu. A aplicat, ca toți liber-profesioniștii din arte, la Administrația Fondului Cultural Național (AFCN), la stipendii puse la dispoziție de consiliile locale în baza Legii 350 (atribuite în urma unor licitații de propuneri). Lucrează pro bono, fiecare membru având un alt plasament din care poate trăi. Tot ce vine din finanțări câștigate a fost reinvestit în spațiu și activitățile derulate. Nici bilete nu vând, credința lor fiind că o asemenea formulă de teatru trebuie să asigure accesul tuturor categoriilor de posibili spectatori.
Compania funcționează pe strada Lânăriei, nr. 93-95, în preajma Parcului Tineretului, o zonă de mijloc a Bucureștiului, într-o fostă hală industrială. Amenajarea s-a făcut printr-un grant obținut de la Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile (FDSC), prin apel la bunăvoința celor care i-au putut sponsoriza, pe bază de donații, inclusiv în obiecte. Prin această ultimă formă s-au făcut câteva dintre dotările de scenă (reflectoare de la Teatrul Mic și Teatrul „Ioan Slavici“ din Arad, pe care le-au recondiționat; covor de scenă de la Centrul Național al Dansului din București; gradene, de la fostul MAD – Centrul MultiArt Dans), iar printr-o campanie de fundraising s-au strâns 8.600 de dolari, banii necesari pentru repararea acoperișului. Scaunele pe care stau spectatorii s-au adunat în urma unei campanii pe rețelele de socializare, „Donează un scaun la Centru“, la finalul căreia s-au trezit posesorii a cca 100 de scaune.
Cu toții fac de toate
Legăturile strânse cu comunitatea sunt fundamentele a ceea ce se petrece la Replika, sunt resorturile care acționează în toate etapele și în toate felurile. Animatorii Replika sunt gazde primitoare, își întâmpină la propriu de fiecare dată spectatorii. Cu toții fac de toate: au idei de spectacole, lucrează pentru ele, scriu aplicații pentru granturi, joacă, imaginează regii și scenografii, se ocupă de partea tehnică. Desigur, fiecare la ce se pricepe cel mai bine. Nu există frontiere între profesioniști și amatori, pentru că relația e mutual avantajoasă, iar în această formă de teatru, e vitală.
Un inventar retrospectiv al manifestărilor de la Replika ar fi foarte bogat. Cele mai vizibile pentru mediul teatral sunt (co)producțiile, însă la fel de importante au fost tot soiul de alte evenimente originale. Printre ele, ateliere educaționale de scriere dramatică, de teatru și de comunicare vizuală pentru adolescenți; spectacole-lectură; ateliere de pedagogie artistică dedicate cadrelor didactice; cărți pentru uzul pedagogilor; proiecții de filme documentare cu tematică adiacentă spectacolelor puse-n scenă.
Universul infantil, școala, educația în ansamblul ei, problematica adolescenței, mai ales subiecte care, în general, nu se discută deschis (educația sexuală, bullying, moartea și percepția ei la vârste fragede etc.) sunt filoanele tematice ce se regăsesc în creațiile de la Replika. Dar nu exclusiv. Mașkar a vorbit despre comunitățile rome, cu un studiu de caz pe județul Teleorman, Foamea noastră cea de toate zilele li se adresa persoanelor în etate, Rovegan vorbea despre migrația economică și impactul asupra familiei etc. Toate problematicile actualității merită atenție la Replika.