Nu mă prea pricep la orientarea în spațiu. Mă debusolez total atunci când, setându-mi GPS-ul pentru a porni într-o călătorie, el îmi spune să merg spre sud-est, de parcă aș fi un marinar avântat să redescopăr Caraibele, nu un șofer care habar nu are încotro este Bârladul.
Tocmai de aceea nu vă voi spune că Lică este vecinul meu dinspre nord-nord-vest. Este ăla din vale, de peste două curți. Maistru constructor. Stă destul de departe cât să nu înțeleg ce vorbește când iese în curte, dar destul de aproape cât să pot vedea, din balcon, ce chestii gospodărești mai întreprinde. Prin octombrie a bătut patru pari, pe care i-a unit cu o ață groasă. Apoi a început să sape. În vreo trei zile s-a căscat o groapă pătrățoasă, de fapt cubicoasă, perfect executată, în care omul a băgat niște mulți bolțari din beton, pe care i-a zidit în ziua a patra. Sper că nu faceți deja analogie cu nu știu ce geneză, fiindcă în zilele cinci, șase, șapte și opt Lică a băut întruna, ziua a opta fiind și cea în care a căzut în groapa de el însuși pentru sine săpată, spulberând astfel și proverbul care îmi plăcea.
Ori există un Dumnezeu al bețivilor, care îți atenuează căderea, ori omul ăsta are calciu mult în oase, fiindcă în doar zece zile a revenit la treabă. Cu mult sârg și multă plasă sudată, pe care a legat-o cu pricepere, formând armătura care a dat elasticitate plăcii din beton turnate în ziua următoare. Din câte am reușit să pricep, Lică tocmai își construise un beci, la adăpostul unui morman imens de pământ dislocat. Dacă priveai dinspre sud-sud-est, nevăzând beciul, puteai crede că scopul vecinului a fost să-i facă soției un munte în curte. Dar stai, că a intrat camionul de la Dedeman! Bolțari din BCA?
Am înțeles, beciul nu putea rămâne neacoperit, expus stihiilor. Hai cu zidăria supraterană! Tehnica pieptene, fără stâlpi din beton, semn că vecinul nu construia nimic cu etaj. Acoperiș clasic, în două ape, cu țiglă metalică roșie. Da, roșie, fiindcă nu am spus niciodată că Lică ar fi fost vreun geniu al esteticului. Nu confundăm maistrul cu maestrul, la fel cum nu confundăm arhivarul cu arhivistul, fiindcă aici suntem la „Suplimentul de cultură“, da? Eu am decis să nu mai privesc în direcția nord-nord-vest, fiindcă mă dor dinții de la culoarea aia tâmpită, iar Lică, după alte două săptămâni de beție continuă, a decis să-și dea angajatorul în judecată, afirmând că nu e vorba de absentare nemotivată de la serviciu, ci de cea mai elocventă formă de lucru la domiciliu.
Un comentariu
Lică Sămădăul în vest, Lică maistrul în nord. Ambii memorabili.