„Am o superstitie. Intotdeauna catre sfirsitul
festivalului incep sa fac liste. Pe urma, din iunie pina in noiembrie,
calatoresc prin lume ca sa caut filmele pentru editia urmatoare.” Meseria de
selectioner nu presupune doar pasiune pentru cinema si stiinta de a alcatui o
selectie coerenta („nu e pe «imi place/nu-mi place», ci pe ce s-ar potrivi in
selectie, pentru ca poti sa nu fii impresionat ca cinefil de un film, dar
trebuie sa recunosti daca e un mare film”), nu doar rezistenta (de a vedea si
sapte filme pe zi), ci si diplomatie. Cind cind am vrut sa aflu in cadrul
conferintei de presa de la CNC (care a avut loc dupa o intilnire cu studentii de
la UNATC) daca are formule speciale prin care ii refuza pe cineasti (mai ales ca
spusese ca tot timpul il suna producatori oferindu-i „cel mai tare film din
lume”), a raspuns intrebindu-ma daca nu stiu eu vreo formula prin care orgoliul
unui cineast ar putea fi calmat fara durere.
„Deciziile pe care le luam sint respectate”, a adaugat. „E o meserie in care
spun «nu» de foarte multe ori.” Ne spusese oricum mai devreme ca aceasta e
regula jocului. „Marii cineasti o accepta, desi sint uneori dezamagiti. Dupa
editia de anul trecut, am vorbit cu Joel Coen si i-am spus «Sa nu fii
dezamagit!», iar el a spus: «OK. Nu am luat nici un premiu la Cannes, dar poate
o sa luam un Oscar».”
Selectionerul general de la Cannes spune ca, desi telefonul lui mobil suna in
permanenta si e asaltat de mesaje, in alcatuirea selectiei „nu exista presiune
si nici vreun lobby. Facem alegeri bune, dar si greseli”.
„Exista acum patru tari cu cinematografii puternice: Romania, Mexic,
Coreea si China”
„Am venit sa va spun ca pentru noi, la Cannes, cinematografia romana
conteaza, dar asta nu inseamna ca in doua luni o sa fie un film romanesc in
competitie la Cannes”, ne-a avertizat Thierry Fremaux, de parca ne-am fi
asteptat sa ne spuna ca da, Boogie de Radu Muntean sau Nunta muta de Horatiu
Malaele sint deja selectionate. Thierry Fremaux a vorbit foarte frumos despre
filmul romanesc, confirmind impactul pe care il are in afara si de care unii
dinlauntrul granitelor inca se indoiesc.
„Exista cinematografii care au o traditie indelungata, cum sint cea franceza
sau italiana, dar mai sint cinematografii care, avind o traditie, o reinnoiesc.
Exista patru tari cu cinematografii puternice in acest moment: Romania, Mexic,
Coreea si China. Am vrut sa vin la Bucuresti ca sa va arat atasamentul
Cannes-ului pentru cinematografia romana, dar si sa va multumesc. Pentru mine,
sa am filme ca 4 luni, 3 saptamini si 2 zile sau California Dreamin’ (nesfirsit)
in selectie a fost un cadou si o binecuvintare.”
Thierry Fremaux s-a intilnit in acea zi si cu Eugen Serbanescu, presedintele
CNC, alaturi de care – ca si de ministrul Adrian Iorgulescu – a stat la masa la
Gala Gopo. Probabil ca le-a spus si lor ca „filmul este o bogatie nationala”, ca
in Franta, Regula jocului de Jean Renoir e in programa de bacalaureat sau ca
„statul trebuie sa se implice in ajutorarea filmului”. Thierry Fremaux n-a venit
parca la Bucuresti doar ca musafir de vaza la Gala Gopo, cit sa le garanteze
moral autoritatilor ca e timpul sa se implice serios in sustinerea filmului.