Albert Uderzo și cele 38 de albume de benzi desenate cu Asterix pe care le-a realizat lasă în urmă o moștenire culturală care a avut un impact major nu numai asupra francezilor, ci și asupra unei generații de dincolo de frontierele fostei Galii.
Într-o perioadă în care lumea avea, totuși, nevoie de optimism, moartea lui Albert Uderzo, luni, la vârsta de 92 de ani, a fost o veste teribil de tristă pentru zeci de milioane de cititori. Ca desenator, Uderzo, născut la 25 aprilie 1927, era cel de al doilea părinte al galilor Asterix și Obelix. René Goscinny, scenaristul, „fratele“ lui, dispăruse în 1977, la capătul unei cariere exemplare de autor și editor al unei reviste esențiale pentru banda desenată, „Pilote“. Cei doi s-au cunoscut în 1951, au devenit foarte buni prieteni și au început să creeze personaje de benzi desenate: corsarul Jehan Pistolet, reporterul Luc Junior, indianul Oumpah-Pah. La numai două luni de la lansarea revistei „Pilote“, duetul Goscinny-Uderzo găsesc formula magică a succesului: aventurile lui Asterix – o saga parodică ce „reușește performanța de a crea un spirit, o filosofie pornind de la valori puternice precum rezistența, libertatea, solidaritatea, democrația, descoperirea celuilalt“, scrie „Le Figaro“.
Uderzo, pentru care Asterix a murit odată cu prietenul lui, în 1977, a vrut să se retragă. Dar numărul imens de cititori îl readuce, singur, la planșa de desen, pentru a realiza alte zece albume. Succesul este în continuare uriaș, iar Asterix supraviețuiește chiar și retragerii, acum câțiva ani, a lui Uderzo, care predă ștafeta unei alte echipe de realizatori, tandemul Jean-Yves Ferri și Didier Conrad.
Pentru că, deși Uderzo s-a oprit, Asterix va merge mai departe.
„Nu, Asterix nu va muri odată cu Uderzo“, spune Anne Goscinny, fiica lui René. „Plecând, Uderzo a lăsat un mit în urma lui. Căci el și tatăl meu au creat mai mult decât o operă, au creat un mit. Iar un mit nu moare. Mai cred că nu există în istoria artei un asemenea precedent, un astfel de tandem de creatori atât de bine legați și atât de productivi. În doi, ei au revoluționat banda desenată grație revistei «Pilote». Au dovedit și geniu, creând ultimul mit francez al secolului XX.“