Este un cuvânt care a apărut pentru prima dată în 1920, în piesa de teatru „vizionară“ R.U.R. a cehului Karel Čapek, povestea unor creaturi artificiale care, în cele din urmă, se revoltă contra creatorilor lor umani.
În acea perioadă, Čapek era preocupat de condițiile de lucru dificile în care se lucra în fabrici. Un drum într-un tramvai praghez plin de muncitori, îngrămădiți asemenea „oilor“, l-a făcut să se gândească la oameni nu ca indivizi, ci ca mașini al căror unic scop este munca eternă.
Termenul pentru creația lui însă n-a fost inventat de către dramaturg, ci de fratele lui, Josef, cunoscut mai mult ca pictor. „Nu știu cum să numesc acești muncitori artificiali“, s-a plâns scriitorul. „M-am gândit să îi numesc labori, dar pare un termen prea livresc“. „Atunci spune-le roboți“, a fost răspunsul fratelui. Un cuvânt care provine din slavul „robota“, ce înseamnă „muncă forțată“.
Uriașul succes al piesei (pusă în scenă un an mai târziu și tradusă în 30 de limbi până în 1923) a făcut restul, iar astăzi cuvântul robot a intrat în vocabularul universal. Ca o coincidență, în exact aceeași perioadă în care Čapek termina R.U.R. se năștea Isaac Asimov, scriitorul a cărui carieră avea să fie propulsată tocmai de ingenioasele lui povestiri cu roboți pozitronici.
Asimov, spirit optimist, avea să fie unul dintre criticii lui Čapek. „În opinia mea“, spunea Asimov, „piesa lui Čapek este teribil de proastă, dar este nemuritoare grație acelui cuvânt. Ea a introdus termenul de «robot» în toate limbile în care se scrie science-fiction“.