Ma intrebati cum vad eu relatia cinematografie-literatura. Raportata strict la romanul meu, acest tip de relatie se datoreaza nu neaparat faptului ca foarte multe momente sint pur si simplu extrem de vizuale, ci mai ales faptului ca legatura dintre acestea se face intr-o asemenea maniera, incit nici un potential circotas – vezi motto-ul – nu poate spune: DACA E ASA, ESTE URIT.
Acest lucru tine de tehnica montajului cinematografic, pe de o parte, iar pe de alta parte, de elementele de vizual oferite cititorului pentru a repera, cu mecanismele simple ale memoriei, nu imaginea ca atare, ci un anume grad de excelenta al ei. In ceea ce ma priveste, acesta este stilul meu de a scrie si de foarte multe ori am in minte experienta mea timpurie, cind incercam sa „transport” (in greaca – metaforas) orice tip de poveste auzita sau citita intr-un univers vizibil. Raspund astfel cumva si la cea de a doua intrebare. Fireste, sint un mare admirator al lui Gabriel Garcia Marquez, dar nu impartasesc ideea domniei sale legata de metafora cinematografica. Pentru simplu fapt ca eu personal sint si cineast.
Gabriel Garcia Marquez spunea ca un roman pleaca, in general, de la o imagine, o metafora cinematografica. Care a fost punctul de plecare in scrierea Inventarului iernii?
Punctul de plecare al acestei carti tine de o idee, si anume: cred ca orice cititor, dar mai ales un cititor ars de pasiunea lecturii, poate suprapune cu o poveste spusa, cu o fictiune, propria lui poveste, care este cea mai sincera, dar si cea mai reala si adevarata cu putinta, pentru ca aceasta poveste este propria lui viata. Emotia artistica nu poate sa apara decit daca suprapunem peste „obiect” toate amintirile noastre despre acel obiect. Amintirile noastre sint in esenta viata noastra.
Credeti ca tehnica contrapunctului, folosita atit de des de scriitori, a devenit indispensabila romanului contemporan?
Ca scriitor, dar mai ales ca artist, cred ca nu este posibila nici o forma a artei fara ideea de contrapunct. Contrapunctul insa tine cu precadere de muzica, forma de arta care atinge perfectiunea. Spre aceasta forma de smerenie ma straduiesc pe cit pot sa ajung scriind. Incerc nu numai sa pun in imagine o lume, dar sa si creez sugestia unei muzici a aceleiasi lumi. O muzica poate modesta, nu imi dau seama, dar venita din sufletul meu.