Romanele lui Osamu Dazai sint majoritatea scrise la persoana intii si profund autobiografice, scriitorul reusind sa creeze un anumit stil (watakushi shosetsu), care va deveni o marca inconfundabila a scrierilor sale, foarte apropiate de genul epistolar sau de jurnalul intim. Dazai atinge apogeul carierei sale in perioada de dupa cel de-al doilea razboi mondial, odata cu publicarea, in anul 1947, a romanului Amurg, care descrie declinul aristocratiei japoneze si criza unei societati trecute prin ororile razboiului. Personajele sale gasesc adesea in sinucidere singura solutie salvatoare, singura posibilitate de a se sustrage unei vieti infernale.
Ca si celelalte romane ale sale, Amurg oscileaza intre drama si comedie, prezentind destramarea fizica si morala, amurgul unei societati: „Amurgul vietii. Amurgul artei. Amurgul omenirii. Ce degradare!”. Acest roman ii aduce lui Dazai denumirea de „estet al esecului”.
O femeie din aristocratia nipona este nevoita sa-si paraseasca hotelul particular din Tokyo, in schimbul unei vieti modeste intr-un mic sat de munte; fiica sa, Kazuko, munceste pentru a-si intretine familia, iar fiul, Naoji, revine de pe front drogat. Acestea sint personajele lui Dazai, „oamenii amurgului” sau oamenii revoltei: „Nu m-a atras revolutia, dar n-am cunoscut nici dragostea. Capetele mai batrine si mai intelepte ale lumii ne-au descris intotdeauna revolutia si dragostea ca doua dintre cele mai nerentabile activitati omenesti. Inainte de razboi, chiar si in timpul razboiului, eram convinsi de asta. De la infringere insa, nu prea mai avem incredere in ce-au spus batrinii si inteleptii. Am ajuns sa credem ca exact opusul a ceea ce spun ei este adevarul absolut in viata. Revolutia si dragostea sint cele mai grozave si mai placute lucruri din lume, fapt de care ne-am dat seama dupa ce-am gustat din strugurii acri ai minciunii pe care ni i-au oferit batrinii intelepti”.
Traducere din limba japoneza si note de Angela Hondru,
colectia „Biblioteca Polirom”,
Editura Polirom, 2008, 19.95 lei