***
FLUTURE NEGRU: "Fluturele negru-i heraldul deznadejdii. Ca faldul, oarecum, al flamurilor negre. Negrul e negru. Pierderea nadejdilor si-a sentimentelor alegre".
LUP CENUSIU: „Potrivit unei legende vechi, o printesa fost-a infiata de catre-o haita de lupi suri. Cica acestia au hranit-o prin sihle de paduri, cu propriul lapte, inconjurind-o cu intreaga lor caldura. Cica poa’ sa se iveasca,-n cite-o noapte cu vint, de prin fosnete si soapte. Traieste-n miaza-noapte, in Siberia. Iar un batrin lup cenusiu ar insoti-o peste tot. Cam asta-i tot ce stiu”.
INSEPARABILE(LE): „Doar pasarile care le-nsotesc pe printesele Ding si Dong oriunde merg acestea. Seamana intre ele precum doua picaturi de apa sau de roua: numele uneia e King, al celeilalte Kong. Kong e pasarea printesei Ding, iar King e pasarea printesei Dong. A nu se confunda intre ele, chiar daca King se aseaza pe umarul lui Ding, si Kong – pe degetul lui Dong. De retinut: King e cu Dong, si Kong cu Ding. Uneori, insa, poti s-o vezi pe Kong cu Dong, ca si pe King cu Ding”.
LICORN(A): „Specie de cal, avind pe frunte, un singur corn in forma de torsada. Faptura foarte indragita de printese, – de-o mare frumusete si delicatete fara seaman. Nu se lasa-ntrevazut decit de ele. Pentru a putea sa-l intilnesti, se cere o seama de precautiuni: se cade sa-ti pui cea mai frumoasa rochie, dupa care te duci intr-o padure; sa te asezi pe un trunchi de brad cazut pe marginea unui drumeag. Licornul se iveste fara veste, atunci, din bungete de codru. Se-apropie, isi indoaie un genunchi, isi pune capul in poala printesei si adoarme. Uneori, are sa-i impartaseasca acesteia grijile si micile-i necazuri.
O printesa ar fi strins intr-o bucoavna cu numele Ce povestesc printesele licornii, toate aceste marturii, dar ea nu mai e, astazi, de gasit. S-o fi ratacit pe undeva, prin vreun pod de casa batrineasca, prin vreun dulap vechi de stejar, prin vreun intunecos sertar. Scrieti-mi daca o aveti”.
PAIANJENUL MYGAL DE SENEGAL: „Utilizat de printesele-africane, din negura vremurilor pina azi, pentru citirea viitorului obscur. Picioarele i se inmoaie in cerneala, urmind sa fie descifrate urmele lasate de acesta pe o imensa foaie de papirus. In lipsa unui asemenea mygal (si daca ti-e teama de paianjeni, fara egal, precum printesei Pitipitipythia), se poate recurge si la muste, la unele de talie mare: acelasi procedeu, de buna seama, – cu deosebirea ca, acum, urmele ramase dupa ele, se cheama, bineinteles, scriere minuscula de muscula”.
RINOCEROZ: „Rinocerozul e creat de copii. Inspaimintind mult mai putin, fireste, decit cel cenusiu sau alb, rinocerozul (zis si rinocerbul, de blind si temator ce este) e oferit ca gnu de cirpa sau tatu de jucarie – sa se culce cu ei – lui Pupidulce”.
OAC-OAC-OACHIT-CHIT: „Printesa Kuskah nu spune «vai!», nici «ah!», caci nu se teme de nimic. E gata sa infrunte toate primejdiile din lume: niste dragoni, o hoarda de barbari saxoni, atacul citorva iguanodoni. Ceea ce o sperie-i doar acest, cochet in rest, oac-oac-oachit-chit”.
PITRILPITIPILILITIPIL: „Pasare fabuloasa cu ciripit si cu penaj incandescent, de care doar printesele au parte si care poate fi vazuta, uneori, in herburile lor. Specie disparuta. Ultima ar fi fost zarita in 1666, in largul insulei Pitrilpitipililitipil, de unde propriu-i nume”.
***
Dupa un asemenea bestiar fabulos, parca imi vine si mie sa inventez citeva minunatii cu laboantele de clestar…