Continuăm tristul jurnal al autoizolării din vremea ciumei pangolinului.
Luni, 6 aprilie
Să se facă o frază cu următoarele cuvinte: beizadea, peșcheș, șpagă, ciubuc, giugiuc, troleibuz.
Vești bune: a crescut radioactivitatea la Cernobîl. Știam că nu ne lasă pe noi Domnul să murim de pangolin!
Ziua 35 de autoizolare: am îmbătrânit frumos. Nu-mi dai nici ziua 28, bravo.
Duminică, 5 aprilie
Și când te gândești că, după ce trece balamucul, undeva pe pământ, gata să îi conducă pe carpato-danubiano-pontici, există Ciolacu.
În loc de alegeri ar trebui să se țină dictări ca la clasa I: să se înfrunte delegații „partidelor“, Vasilica-Viorica cu Vela, și cine reușește să scrie primul o frază fără greșeală să mai atârne o tură la buget.
Nu chiar anul sabatic pe care l-am visat, dar anul sabatic pe care îl merităm. O fi de vină carantina, dar parcă de multă vreme n-au mai fost atât de pasionale întâlnirile dintre hoț și prost.
E atâta liniște că se poate auzi ce frumos gologănesc gologanii din furat pe tot cuprinsul patriei.
S-au scos la înaintare în București moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou, ocrotitorul celor care locuiesc în orașul păstorit de Firea. Atât vreau să precizez înainte de încleștarea dintre moaște și perfidul covid: sfântul era de loc din Bulgaria.
Vești bune din Republica Moldova: episcopul din Ungheni a decontaminat republica survolând cu o icoană peste dânsa. Acum sunt așteptate rezultatele zborului episcopului cu icoana, pentru a se vedea dacă Dumnezeu nu e totuși moldovan, poate chiar din Ungheni.
Sâmbătă, 4 aprilie
Și dacă trece pandemia, monumentalul Vasilica-Viorica Vela ar trebui lăsat în fiecare seară să citească de pe foaie, până ajunge la fluența unui copil de clasa a treia, să învețe, să acumuleze.
Cred că am reușit să fac portretul-robot al idealului sistemului românesc. Iată-l: un fax cu șină și doctorat în apărare națională, păcălici, patriot și șpăgar, cu tot neamul până la rudele de gradul zece angajați în aceeași instituție „publică“, unde se trudesc la Solitaire între zilele de salariu.
Și uite așa, hocus-pocus-pangolinul, vremea lui Băsescu pare brusc o epocă de mărețe împliniri.
Ziua 33 de autoizolare: nu mai e ca la ziua 25, dar mai merge, mai merge.
Sper, prieteni, că în aceste clipe grele, undeva la Naipu sau Tecuci sau Mizil sau Urlați sau Băicoi sau Țăndărei sau în alt loc, o moașă va aduce pe lume doi gemeni care vor fi botezați Streinu și Cercel.
Ce drăguț: în India s-au născut doi gemeni deosebiți. Fetița a fost botezată Corona, băiețelul a fost botezat Covid. Există speranță!
Când se unesc ghiulanghiii din oculta dâmbovițeană și fiecare își invocă superputerea: hoția!, prostia!, șmecheria!, măgăria!, slugărnicia! Din puterile voastre reunite se naște Căpitanul Planetă Romââââââânia. Du-te, Planetă!
Cetățeanul român pare o prelungire inutilă și deranjantă, un regretabil apendice la securitate, partid și aparat birocratic.
Vineri, 3 aprilie
De ce trebuie mereu să ne autoflagelăm comparându-ne cu alții? Putea să fie și invers: să fie Milano noul Țăndărei.
Și la noi în sector s-a dat cu ceva din cer. Se bucurau babele, ziceau că e rivanol. A ieșit la iveală că era doar marele frate Negoiță, făcând.
Ziua 32 de autoizolare. Mă gândesc așa: dacă vor într-adevăr să ne cucerească, bulgarii n-au decât să ne saboteze faxurile. Statul român e o rețea de faxuri, ștampile și dosare-plic cu plic. Iar dacă ne pică faxurile nu ne rămân decât porumbeii călători, dar ei sunt periculoși, pot oricând întoarce aripile ca să zboare pentru bulgari.
Când se iese din casă après-pangolin, să nu se uite totuși furcile și topoarele.
Joi, 2 aprilie
Vești și mai bune: cetățenii din provincia Drumul Taberei (de lângă București) vor putea ieși din carantină direct pe la gura de metrou.
Vești bune: în curând vom fi proști, dar puțini.
După treizeci de ani de alba-neagra – hopa, fabrica, hopa, flota, hopa, banca, hopa, banii proștilor, hopa și pădurile –, ce ați vrea acum, să nu se mai facă alba-neagra cu viața cetățenilor? Of, dulce naivitate, sublim popor de inocenți.