Actiunea romanului incepe cu o reuniune de familie, intr-o casa din Anglia, de tipul celor din filmele lui James Ivory. Micuta Briony, o adolescenta pasionata de literatura, scrie o piesa de teatru in intimpinarea fratelui sau, Leon: „Ici datatoare de fiori, colo disperat de trista, piesa depana o poveste de suflet, al carei mesaj, expus intr-un prolog rimat, era ca iubirea neconstruita pe o temelie de bun-simt este sortita pieirii. Pasiunea nesabuita a eroinei, Arabella, pentru un conte strain depravat este pedepsita prin ghinionul de a se imbolnavi de holera tocmai cind evadeaza impetuos, cu alesul ei, intr-un oras de pe malul marii”.
In aceeasi zi, caci totul, la inceputul romanului se petrece in aceeasi zi, ca in cartile Virginiei Woolf, Briony il surprinde pe gradinarul Robbie impreuna cu sora sa mai mare, Cecilia, despre care crede ca se afla in pericol si pe care doreste sa o salveze. Imaginatia o ajuta pe adolescenta sa interpreteze gresit respectiva scena. Gradinarul va fi pedepsit cu inchisoarea pentru o fapta pe care nu a comis-o. De aici toata drama. Mai tirziu, in timpul razboiului, Briony ajunge infirmiera pe front, intilnindu-l pe Robbie. Briony va incerca toata viata sa-si repare greseala pe care a facut-o, platind in mai multe feluri pentru fapta sa. Astfel, romanul Ispasire devine un interesant „studiu despre culpabilitate”.
Cartea lui Ian McEwan vorbeste si despre rolul scriitorului, despre locul sau in lume, despre felul in care acesta le poate face rau celor din jur prin gindirea sa, prin scrierile sale, prin maniera in care cauta si intelege adevarul. Dar Ispasire este si un roman istoric, descriind Blitzkrieg-ul din anul 1940 si lupta londonezilor.
Traducere din limba engleza si note de
Virgil Stanciu, colectia „Biblioteca
Polirom”, Editura Polirom, 2008, 32.95 lei