
Hamlet urban (Ciprian Scurtea) poarta adidasi si pantaloni in carouri, este inarmat cu pistol (celebrul „A fi sau a nu fi” este spus cu teava armei la timpla). Ofelia (Ofelia Popii) este minunata in rol si reuseste probabil cele mai emotionante momente ale spectacolului. Din cele peste douazeci de personaje, sint prezente doar noua, care preiau si partiturile celorlalti, realizind un puzzle de povesti teatrale. Moment de cotitura si de greutate este cel al teatrului in teatru – Hamlet regizeaza Cursa de soareci, iar interpretii nu sint actori, ci chiar Claudius, Gertrude si Polonius, fortati de Hamlet sa istoriseasca crima. „Hamlet este contemporanul nostru. Daca transformam asteptarea, atributul sau ab initio in neputinta, vom descoperi omul de astazi, devorat de responsabilitati care il depasesc”, explica Oana Stoica si Radu Alexandru Nica, cei care semneaza dramatizarea.
In ajunul premierei, regizorul ne-a acordat un interviu.
Dupa Vremea dragostei, vremea mortii si Balul, care sint, fiecare in felul sau, calatorii in istorie si timp, va intoarceti si mai mult in timp, montind Hamlet. De ce Hamlet?
Din mai multe motive. In primul rind, mi-era dor de un text clasic. De la Nora eu n-am mai lucrat pe un text clasic. Mi-era pur si simplu dor de conflicte mari si de tematici generoase, cu incomparabil mai mare greutate decit in textele contemporane. Asta pe de o parte. Pe de alta parte, dupa Vremea dragostei, vremea mortii si Balul simt nevoia unei schimbari; in zona aceasta a miscarii, a improvizatiei, am epuizat o etapa de lucru si ma tenteaza intoarcerea la teatrul de text.
Ce fel de Hamlet ati realizat? Se vorbeste despre o traducere noua, un concept original si despre niste tehnici speciale.
Da, traducerea este partial noua. Au fost doua faze de lucru. Prima data am incercat o traducere integral noua si o aducere completa in actualitate a textului. Am inceput repetitiile cu acea varianta si repetitiile m-au nemultumit. Prin retraducere, textul isi pierduse mult din polisemie. Am optat, prin urmare, pentru o reintoarcere partiala la textul clasic, chiar cu aerul, cu parfumul acela usor vetust, iar interpretarea actoriceasca sa functioneze ca un contrapunct, tipul de joc sa fie contemporan.
Nu mi-am propus sa fac un spectacol cu imagini grandioase. E o aplecare catre lucrul cu actorul – eu nu am avut niciodata o astfel de aplecare speciala, am mers mai mult pe improvizatie, spontaneitate si expresie corporala; ei, acum este, din acest punct de vedere, un spectacol mai clasic.
De unde va rezulta modernitatea? Dintr-o alta perspectiva asupra scenelor. Am practicat o constructie pe mai multe planuri pe principiul montajului filmic, am schimbat in anumite scene raporturile, am luat texte de la anumite personaje si le-am inserat in textul altora. Prin urmare, inovatia se regaseste mai mult la nivel dramaturgic. De pilda, in celebra scena de teatru in teatru – nu apar actorii, ci chiar Polonius, Claudius si Gertrude sint pusi in situatia de a juca rolurile. Vreau sa ma intorc la simplu, la sondarea personajelor, intr-o formula nu spectaculoasa din punct de vedere al imaginii, ci al dinamicii rolurilor. O formula simpla, asa cum era de fapt si la Shakespeare – scena elisabetana era de fapt foarte simpla si se punea mare pret pe ceea ce spuneau actorii.
Colaborati cu unul dintre cei mai buni scenografi, Dragos Buhagiar.
Da, pentru prima data. El este unul dintre cei mai bine cotati scenografi romani. Am fost foarte placut impresionat ca nu are nici un fel de ifose, la statutul sau… Nu se implica in mai multe proiecte in paralel, se dedica cu totul unui singur proiect, tine foarte mult si la detalii practice, unde este executat decorul, din ce materiale… Si se comunica extrem de bine cu el, fiecare detaliu se discuta si este un om foarte deschis.
Lucrez cu teribil de multi colaboratori, toti valorosi. Pe linga faptul ca incep o alta perioada de sondare din punct de vedere artistic – pe care e inca prematur s-o definesc altfel decit ca pe o reintoarcere la text –, lucrez si cu actori noi.
Sa vorbim si despre distributie. Revedem o parte a trupei tinere din Balul. Dar sint si nou veniti.
Hamlet este Ciprian Scurtea, un tinar actor de la Satu Mare. Ne cunoastem inca din facultate. Iar Ofelia este Ofelia Popii. Joaca tot pe cei din trupa tinara de la Sibiu, dar rolurile principale nu sint ale lor. Insa cu foarte multi din echipa de la Hamlet nu am mai lucrat. Cu Buhagiar nu am mai lucrat, cu Casa Gontz, pe video, n-am mai lucrat, cu Golcea pe muzica…
Dupa marele succes cu rolul lui Mefisto, Ofelia s-a schimbat?
Nu, mie nu mi se pare ca s-a schimbat cu ceva. Cu Ofelia am avut mereu o relatie aparte, ne stim din facultate de la Cluj. Poate fiindca avem aceeasi scoala, acelasi limbaj de specialitate… Lucrez cu ea cu mare placere, fiindca e o actrita realmente foarte talentata. Si avind un spirit critic accentuat, face niste observatii foarte utile pentru productie.
Nu a schimbat-o Mefisto. L-a interpretat atit de bine, incit ma gindeam, ca prieten, ca a ajuns in cotloane unde existential e riscant sa ajungi… Dar nu a fost cazul. Sper.
Muzica are intotdeauna un rol important, extrem de puternic, in spectacolele dumneavoastra. Ce fel de muzica folositi in Hamlet?
In principal muzica electronica, originala. Ca baza, este muzica electronica actuala, dar cu influente din trecut, cu un aer usor atemporal, nu atit de specific ancorata in contemporaneitatea imediata. Usor atipic pentru spectacolele mele – nu mai este atita muzica!
Intr-adevar, diferit…
Da, eu simt ca dupa Vremea dragostei… si Balul, am epuizat o perioada. O perioada care m-a implinit foarte mult, dar pe care e timpul sa o las in urma.